Revista de Antropologie Urbană Nr.16 (2020)

Revista de Antropolgie Urbană - Nr.16 (2020) - CUPRINS

EDITORIAL – Cătălin D. Constantin

  • E un pod pe Neretva
  • A bridge on the Neretva
  • Le Pont sur la Neretva
  • Die Brücke über die Neretva

DOSAR – BALCANII

  • Cum miros grecii? – Claudiu Sfirschi-Lăudat
  • Un oraş (Kastoria), bisericile lui şi o temă iconografică ce a făcut carieră în lumea balcanică: uimirea Sfântului Sisoe – Cristina Bogdan
  • The Embroidered Portrait of a Horseman – Military Saint at the Monastery of Saint Stephenin Meteora: A Popular Post-Byzantinism – Vasso Rokou
  • Despre pantof şi alte lexeme referitoare la costumul tradițional de la sfârşitul secolului al XIX-lea de pe teritoriul Bulgariei – Yavor Ivanov
  • Tipare balcanice în opera lui Andrić şi Kadare. Mitopoetica istorică a celor doi scriitori – Cristian Robu Corcan
  • Antropologia culturală în beletristică. Ivan Stankov – Carmen Dărăbuș
  • Ignored and uncounted ethnicities in Greece. The case of Western Thrace – Yüksel Bekir Hoş
  • Aromânii – români sud-dunăreni. Istorie, identitate, dialect – Nicolae Saramandu, Manuela Nevaci

 

ANTROPOLOGIE URBANĂ

  • Oberliht – Radu Mircea Comşa
  • Viaţa în Bucureştiul interbelic în mărturii literare – Alina Partenie

 

ANTROPOLOGIE SOCIALĂ

  • Legends Keepers, Collections and Football Colectors – Rareş Muşătoiu

 

ANTROPOLOGIA SĂNĂTĂŢII

  • Zbateri contemporane. Între Wotan şi Prinţesa din Pădurea Adormită – Lavinia Ţânculescu-Popa

 

RECENZIE

  • Andrei Răzvan Voinea, Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine – București (1908- 1948) – Simona Drăgan
EDITORIAL - E un pod pe Neretva - Cătălin D. Constantin - antropolog, Universitatea din București dr. în Filologie dr. în Arhitectură

Fotografiile de pe copertă au fost alese pentru a ilustra tema dosarului din acest număr al Revistei de Antropologie Urbană – Balcanii – şi înfățişează un loc istoric din Bosnia şi Herțegovina. Între cele două imagini e distanță de un secol.   În fotografii e înfățişat podul din Mostar, astăzi un monument cunoscut. Oraşul   îşi trage numele de la acest pod, mai exact de la cele două turnuri, mostari, care păzesc, fiecare la câte un capăt, construcția.

Stari most, podul vechi, cum se traduce, se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO şi e o excepție pe lista UNESCO, unde de obicei sunt incluse doar monumente originale. Podul de acum nu e vechi, ci o copie recent reclădită. E drept, cu destul de mare fidelitate şi potrivit tehnicilor inițiale de construcție. Stari most a fost refăcut la zece ani după distrugerea originalului medieval. În 1993, în timpul războaielor din fosta Iugoslavie, în pod au fost trase, timp de 24 de ore, cel puțin 60 de lovituri din tancurile paramilitare croate, până când podul, foarte rezistent, s-a prăbuşit. Ridicarea podului vechi a fost comandată la 1557 de Suleiman Magnificul şi i-a fost încredințată lui Mimar Hayruddin, ucenic al celui mai mare dintre arhitecții otomani, Mimar Sinan. Stari most e socotit unul dintre cele mai reuşite exemple de arhitectură otomană din Balcani, cu un arc perfect, ce măsoară 12 metri şi se înalță spectaculos, ca o continuare arhitecturală din piatră a naturii, deasupra apelor verzi-albastre ale Neretvei. Legenda spune că arhitectul Hayruddin era obsedat în timpul proiectării şi al construcției că podul s-ar putea prăbuşi, până acolo încât, în momentul inaugurării lui, la nouă ani de la începere, se pregătea să-şi asculte condamnarea la moarte. 427 de ani mai târziu, în ziua distrugerii, podul era perfect funcțional şi timpul nu lăsase mari urme asupra pietrelor. Generalul croat care a ordonat tragerea a susținut că a dat ordinul din motive de securitate militară, pentru că podul ar fi fost un obiectiv strategic. Tribunalul care l-a găsit ulterior vinovat de mai multe crime de război a respins ferm acest argument, socotind că e vorba un act grav şi deliberat de distrugere a unui bun cultural, pentru că podul căpătase o valoare

În teritoriile balcanice, echipele lui Kahn ajung la scurtă vreme după începerea proiectului arhivei, în preajma şi în timpul primului război balcanic, ale cărui consecințe le vor fotografia, în Macedonia şi la Salonic. Fotografia podului din Mostar datează din 1912, exact anul primului război balcanic. Războaiele balcanice vor schimba harta peninsulei, vor trasa granițe într-o zonă unde de secole nu existau granițe şi unde, tot de secole, etniile se amestecau necontenit şi fără probleme semnificative. Mai mult de atât, războaiele balcanice vor aduce brusc regiunea în atenția Europei, instituind rapid un tipar de percepție preponderent negativ, pe care regiunea îl păstrează până astăzi. Din acea perioadă începe să-i  fie asociată peninsulei în mod constant o identitate supraregională şi totodată numele de Balcani, inițial lipsit de orice înțeles negativ. Intrate rapid în repertoriul de insulte al Europei odată cu războaiele balcanice, cuvintele „balcanism” şi „balcanizare” ascund în spatele lor, în ciuda unei aparente „împietriri”, o istorie ambiguă şi destul de complicată, cum arată Maria Todorova în foarte interesanta ei carte, Balcanii și balcanismul.

E doar o coincidență simbolică faptul că prima fotografie color a podului  din Mostar e făcută chiar în anul primului război balcanic, când această identitate supraregională a Balcanilor prinde contur în ochii Europei şi ai lumii. Pe atunci, podul nu reprezenta un loc cunoscut şi, în nici un caz, un simbol al Balcanilor, dar era vechi şi frumos. Fotografia din partea de sus de pe copertă e făcută de mine, din dronă, în 2016, un veac mai târziu. În aparență, podul e neschimbat. Reconstrucția e cât se poate de convingătoare. Dacă nu ai şti de distrugere, podul din prin prima fotografie şi podul din a doua ar fi identice. Dar e mai mult de atât. Podul din a doua imagine poartă o încărcătură simbolică pe care cel original, din fotografia veche, nu o avea. Podul din Mostar a devenit, după reconstrucție, o imagine metonimică a Balcanilor şi e adesea folosit drept simbol vizual al regiunii, cu trimitere în subtext la tot ce înseamnă Balcanii în imaginarul european modern, inclusiv amestec de etnii şi războaie sângeroase. În ciuda acestor nuanțe negative, implicit conținute de imaginea lui, podul din Mostar e o emblemă frumoasă al Balcanilor. Pentru că e o bijuterie arhitecturală şi pentru că un pod întotdeauna uneşte. Reconstrucția lui a repus simbolic în legătură diversitatea lumii balcanice.

Balcanii mă fascinează şi, de aceea, am propus această temă pentru dosarul numărului curent al Revistei de Antropologie Urbană. În mod intenționat, fără nici o altă îngustare tematică, de obicei firească şi binevenită. Am respectat, astfel, definiția de mozaic şi de amestec pe care o au, în imaginarul nostru, Balcanii. Veți găsi, în paginile dosarului, texte din România, Grecia, Bulgaria şi Turcia. Iar articolele vă vor purta de la Kastoria, cu splendidele ei biserici postbizantine, ale căror fresce sunt comentate de conf. dr. Cristina Bogdan de la Universitatea din Bucureşti, până în Tracia de Vest, cu o analiză dedicată minorităților „ascunse” de acolo, realizată de profesorul Yüksel Bekir Hoş, de la Institutul de Studii Balcanice şi de la Universitatea Trakya din Edirne. Veți afla cum miros grecii din articolul lui Claudiu Sfirschi-Lăudat, traducător de elită şi preşedinte al Fundației Culturale Greceşti din România. Veți citi despre broderiile medievale din Epir, într-o analiză semnată de dr. Vasso Rokou, de la Universitatea din Ioanina, şi despre pantofii costumului tradițional bulgăresc şi românesc din Bulgaria, într-un articol scris (direct în română) de Yavor Ivanov, de la Universitatea St. Kliment Ohridski din Sofia. Cuvintele menționate de Yavor Ivanov au un involuntar aer poetic în română. Dr. Nicolae Saramandu şi dr. Manuela Nevaci, cercetători la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române fac o prezentare a dialectului vorbit de aromâni. Dr. Carmen Dărăbuş semnează un articol de antropologie literară despre scriitorul bulgar Ivan Stankov şi ne aduce pe malurile Dunării din amintirile scriitorului. Pe urmele lui Andrić şi Kadare, un alt articol de antropologie literară, semnat de dr. Cristian Robu Corcan, pomeneşte tot un pod legendar din Balcani, cel de la Vişegrad, de pe Drina. Toate aceste articole sunt o legătură, un pod, între lumile atât de diverse ale Balcanilor pe care îi locuim, fără să vrem să fim balcanici.

Cum miros grecii? Claudiu Sfirschi-Lăudat - Fundația Culturală Greacă din România, traducător

Rezumat

Imaginea „cuvintelor călătoare” lansată de Al. Graur în dicționarul său din 1978 ne-a îndemnat să pornim într-o călătorie pe urmele mirosului,  analizând  terminologia  olfactivă de bază din greaca modernă, în raportul ei direct cu limba română. Analiza lingvistică este urmată de o ilustrare literară a temelor puse în joc de olfacție preluată din romanul Martor mi-e Dumnezeu de Makis Tsitas (Editura Art, 2019).

Claudiu Sfirschi-Lăudat – Fundația Culturală Greacă din România, traducător

Cuvinte-cheie: miros, vocabular, Grecia, literatură, roman, mentalități.

Un oraș (Kastoria), bisericile lui și o temă iconografică ce a făcut carieră în lumea balcanică: uimirea Sfântului Sisoe - Cristina Bogdan, Universitatea din București

Rezumat

Studiul de față propune descoperirea oraşului Kastoria, din nordul Greciei, prin intermediul edificiilor religioase post-bizantine pe care le conservă, privirea zăbovind asupra unei teme iconografice – uimirea Sfântului Sisoe – care poate deveni un element comun al discursului pictural din diverse spații ale lumii balcanice.

Cristina Bogdan –  Universitatea din București

Cuvinte-cheie: Kastoria, iconografie religioasă, biserici post-bizantine, uimirea Sfântului Sisoe, Peninsula balcanică

The Embroidered Portrait of a Horseman – Military Saint at the Monastery of Saint Stephen in Meteora: A Folk Style Post-Byzantinism - Vasso Rokou University of Ioannina

Rezumat

Acest articol este parte a unei cercetări mai ample privind broderia din Epir, asociată cu diaspora din această regiune, din secolele XVII şi XVIII, generată de comerțul cu Europa central-orientală şi comerțul cu blănuri ruseşti de la Constantinopol. Studiul de față analizează broderia unui sfânt militar, reprezentat drept cavaler călare pe Taur, în loc de cal, şi are două referințe iconografice: imaginea imperială a sfântului militar ecvestru din arta moldovenească şi iconografia lui Alexandru cel Mare, de tradiție selgiucidă.

Vasso Rokou – University of Ioannina

Cuvinte-cheie: Alexandru cel Mare, sfânt militar, Ștefan Cantacuzino, artă moldovenească, artă armeană, tradiție selgiucidă.

Despre pantof și alte lexeme referitoare la costumul tradiţional de la sfârșitul secolului al XIX-lea de pe teritoriul Bulgariei - Yavor Ivanov Universitatea St. Kliment Ohridski din Sofia

Rezumat

Articolul îşi propune să prezinte termenii care descriu vestimentația tradițională, pornind de la o arhivă nestudiată ce descrie costumul popular de pe teritoriul Bulgariei, de la sfârşitul secolului al ΧΙΧ-lea.

Yavor Ivanov – Universitatea St. Kliment Ohridski din Sofia

Cuvinte cheie: arhivă, balcanic, Bulgaria, îmbrăcăminte tradițională, Vestiarium.

Tipare balcanice în opera lui Andrić și Kadare Mitopoetica1 istorică a celor doi scriitori - Cristian Robu Corcan dr. în filologie, scriitor, editor de carte

Rezumat

Andrić şi Kadare redau în operele lor imaginea intimă a Balcanilor. Mitopoetica lor metamorfozează toate înțelesurile istorice în simboluri populare. Prin re-crearea miturilor, ei aşează istoria în raport direct cu popoarele din care provin. La Andrić, istoria nu-i decât memorie populară, la Kadare, patologie specifică răului. La Andrić, ideologia se amestecă cu realitatea şi povestea populară, conturând Balcanii într-un amestec savant de Orient    şi Occident. La Kadare, singura ideologie acceptabilă este albanismul. Primul descrie cu acuratețe curgerea timpului prin conştiința populară, al doilea instrumentează rănile de moarte cauzate de boala numită „istorie”.

Cristian Robu Corcan – dr. în filologie, scriitor, editor de carte

Cuvinte-cheie: Balcani, mitopoezie, folclor, Orient, Occident, maoism.

Antropologia culturală în beletristică Ivan Stankov - Carmen Dărăbuș - Universitatea „Sf. Kliment Ohridski” din Sofia Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Rezumat

Andrić şi Kadare redau în operele lor imaginea intimă a Balcanilor. Mitopoetica lormetamorfozează toate înțelesurile istorice în simboluri populare. Prin re-crearea miturilor, eiaşează istoria în raport direct cu popoarele din care provin. La Andrić, istoria nu-i decâtmemorie populară, la Kadare, patologie specifică răului. La Andrić, ideologia se amestecă curealitatea  şi  povestea  populară,  conturând  Balcanii  într-un  amestec  savant  de  Orient  şiOccident.  La  Kadare,  singura  ideologie  acceptabilă  este  albanismul. Primul descrie cuacuratețe curgerea timpului prin conştiința populară, al doilea instrumentează rănile de moartecauzate de boala numită „istorie”.

Carmen Dărăbuș – Universitatea „Sf. Kliment Ohridski” din Sofia Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Cuvinte-cheie: Balcani, mitopoezie, folclor, Orient, Occident, maoism

Ignored and uncounted ethnicities in Greece. The case of Western Thrace - Yüksel Bekir Hoș Trakya - University, Balkan Research Institute

Rezumat

Cuvântul „etnie” provine din termenul grecesc „ethnos”, care înseamnă națiune. Cuvântul „democrație” este tot de origine grecească. Cu toate acestea, atunci când vine vorba despre drepturile democratice ale unei comunități etnice, cele două concepte par inexistente în Grecia de astăzi. În Grecia, oficial vorbind, există doar greci. Evreii şi armenii sunt, totuşi, minorități recunoscute în Grecia, dar niciuna dintre aceste două comunități nu e suficientă, numeric vorbind, pentru a popula un oraş. Țară democratică, Grecia discută cu reținere despre etnii şi are dificultăți în fața dilemei „naționalism vs drepturi”. Acesta este un reflex specific mai multor țări care au fost înființate ca state naționale, după o lungă perioadă de dispariție din istorie. Printre etniile din Grecia, principala minoritate semi-recunoscută sunt turcii din Tracia de Vest, descrisă adesea drept „minoritatea musulmană” din Grecia. În plus, multe alte comunități, precum slavii macedoneni, aromânii (vlahi), arvaniții şi albanezii, găgăuzii şi urumii continuă să trăiască în Grecia, dar îşi pierd, zi de zi, cultura şi limba. Scopul acestui studiu este să analizeze diversitatea etnică în Tracia de Vest.

Rezultatul cercetărilor de teren nu trebuie să ducă la o „demonizare” a Greciei, ci, mai curând, la o înțelegere a motivelor care au generat această situație. Din perspectiva geografiei umane şi politice, sunt analizate principalele etnii din această regiune.

Yüksel Bekir Hoș Trakya – University, Balkan Research Institute

Cuvinte-cheie: etnie, Grecia, geografie, turci, greci, urumi, găgăuzi.

Aromânii – români sud-dunăreni Istorie, identitate, dialect - Nicolae Saramandu, Manuela Nevaci

Rezumat

Aromânii formează mai multe grupuri, care diferă între ele prin unele particularități lingvistice, la care se adaugă elemente specifice privind îmbrăcămintea, muzica, anumite obiceiuri, precum şi stilul de viață şi ocupațiile. Cele mai importante grupuri sunt: pindenii, grămostenii, fărşeroții, grabovenii, la care se adaugă câteva grupuri mai mici: aromânii din Beala de Sus şi din Beala de Jos (sate de lângă Struga, Macedonia), aromânii din localitățile Mulovişte şi Gopeş (lângă Bitola, R. Macedonia de Nord).

Dintre românii din sudul Dunării, aromânii sunt singurii care au păstrat până astăzi denumirea etnică, numindu-se aromâni (armâni, rămăni, sg. armân, rămăn), desemnare care, ca şi dacorom. rumân (<lat. ROMANUS), evidențiază originea lor latină. Popoarele din Balcani îi numesc, în general, vlahi (valahi), termen care desemnează întreaga populație romanizată din nordul şi sudul Dunării. Separarea dialectului aromân de româna comună este un moment important în istoria limbii române. Sextil Puşcariu subliniază unitatea formată de dialectele din sudul Dunării şi daco-română, definind româna comună drept limba vorbită de strămoşii daco-românilor, aromânilor, megleno-românilor şi istroromânilor de astăzi, mai înainte ca orice contact dintre aceştia să fie întrerupt. (Sextil Puşcariu, 1937). Toate aceste grupuri de români formau o unitate relativă şi vorbeau aceeaşi limbă, relativ unitară. Prin elementele sale conservatoare, mai ales în domeniul foneticii, aromâna este foarte asemănătoare cu româna comună. Inovațiile pe care le constatăm pot fi explicate atât prin evoluția internă a dialectului, cât şi prin influența exercitată de limbile balcanice asupra aromânei.

Nicolae Saramandu, Manuela Nevaci

Cuvinte-cheie: aromâni, româna comună, românii sud-dunăreni, dialecte sud- dunărene.

Oberliht - Radu Mircea Comșa

Rezumat

„Oberliht” prezintă o argumentație inedită – în patru secvențe – care justifică omniprezenta unui detaliu arhitectural în patrimoniul modernist al României, aparent inexplicabilă prin comparație cu arhitectura internațională a acelui timp. Pornind de la un interes catalizat de o experineță personală, hubloul de fațadă devine o cheie de apartenență nu doar pentru stilul interbelic românesc, ci şi pentru aspirațiile locale ale perioadei.

Radu Mircea Comșa

Cuvinte cheie: Interbelic, Modernism, Marcel Iancu, Oberliht.

Viaţa în Bucureștiul interbelic în mărturii literare - Alina Partenie

Rezumat

„Oberliht” prezintă o argumentație inedită – în patru secvențe – care justifică omniprezenta unui detaliu arhitectural în patrimoniul modernist al României, aparent inexplicabilă prin comparație cu arhitectura internațională a acelui timp. Pornind de la un interes catalizat de o experineță personală, hubloul de fațadă devine o cheie de apartenență nu doar pentru stilul interbelic românesc, ci şi pentru aspirațiile locale ale perioadei.

Alina Partenie

Cuvinte cheie: Interbelic, Modernism, Marcel Iancu, Oberliht,

Legends’ Keepers, Collections and Football Collectors - Rareș Mușătoiu

REZUMAT

Lucrarea de față analizează colecțiile private construite în jurul celor mai cunoscute echipe de fotbal bucureştene, din perspectiva culturii materiale, accentul fiind pus pe ipostazele sociale ale schimbului şi modalitățile prin care este construită valoarea obiectelor. De asemenea, o atenție sporită este acordată aspectelor socio-culturale definitorii pentru grupul colecționarilor de materiale sportive, fără a se urmări o analiză comprehensivă a fenomenului colecționării în general. Principalele întrebări de cercetare formulate înainte de culegerea datelor empirice sunt: cum se construieşte valoarea obiectelor şi care sunt ipostazele schimbului?

Rareș Mușătoiu

Cuvinte-cheie: istoria fotbalului, post-socialism, colecționari de obiecte de fotbal, observație participativă, interacțiune socială.

Zbateri contemporane Între Wotan și Prinţesa din Pădurea Adormită - Lavinia Țânculescu-Popa

Rezumat

Lucrarea este construită pornind de la maniera în care omul contemporan din marele urban experimentează astăzi odihna, nu doar ca manieră obligatorie de repaus, ci, mai ales ca trăire interioară. Întrebarea de la care porneşte întreaga lucrare este legată de măsura în care omul actual, ocupat şi obosit, doarme (natural) şi /sau se odihneşte (cultural) în acelaşi mod determinat şi programat în care munceşte. Maniera în care spațiile de repaus, diurnă sau nocturnă, reuşesc să-l mai odihnească, oamenii din jur său îl obosesc sau îl odihnesc, asociațiile pe care perna, salteaua, patul, în general, rămân la stadiul de obiecte concrete sau capătă elemente de spațiu interior al ființei în care omul simte să se cufunde pentru a renaşte pentru munca de a doua zi, toate acestea se regăsesc în prezenta lucrare, purtătoare a unei singure ambiții: de a surprinde cum se raportează omul de azi, din Bucureşti, la această parte a existenței sale, teoretic spontană, practic, în unele cazuri, purtând şi repercursiunile dureroase ale voinței lui “Eu”.

Lucrarea porneşte de la descrierea odihnei şi pretextelor acesteia (spațiale şi temporale) aşa cum au fost acestea transmise într-o serie de lucrări de secol XX, cu precădere, dar şi eterne (precum cuvântul biblic) şi concretizează situația actuală printr-o colecție de interviuri desfăşurate pe teren, în Bucureşti, cu femei şi bărbați, la începutul, spre finalul sau în plină viață profesională.

Lavinia Țânculescu-Popa

Cuvinte cheie: odihnă şi muncă, pat, ritm natural nocturn, antropologia sănătății.

x

Folosim cookies pentru a vă oferi o cât mai bună experiență online. Prin exprimarea acordului, acceptați folosirea cookie-urilor conform cu Politica utilizării cookie-urilor.

Accept Nu sunt de acord Centru de Confidențialitate a Datelor Setări confidențialitate Află mai multe despre Politica utilizării cookie-urilor