Simpozionul de Antropologie Urbană

ediția a VII-a 21-23 Octombrie 2022

„Piețele etnice” în spațiul urban modern. De la diversitate etnică la etno-business

Prin acest simpozion realizat în colaborare cu Universitatea Friedrich Schiller din Jena/Germania, Muzeul Municipiului Bucureşti îşi propune să pună la dispoziţia specialiştilor o platformă de prezentare a ultimelor cercetări din domeniu istoriei și antropologiei și astfel să contribuie la comunicarea dintre specialiștii activi la nivel naţional şi internaţional prin problematizarea unor teme de actualitate mai puțin dezbătute în ultimii ani.

Prezentările se vor susține, la alegere, în limba română sau în limba engleză, iar rezumatele vor fi bilingve. La acest simpozion sunt invitați toți cei care doresc să asiste la prelegerile din program.

Termenul limită pentru înscriere și trimiterea rezumatelor este sâmbătă, 10 septembrie 2022.

Rezultatele vor fi anunțate până miercuri 21 septembrie 2022.  Propunerea va include titlul lucrării, un rezumat de maximum 500 de cuvinte şi un CV actualizat.

Documentele vor fi trimise prin e-mail către adresa: antropologie@muzeulbucurestiului.ro

Simpozionul este coordonat de acad. prof. dr. Thede Kahl – Acad., Professor Mag. PhD – South East European Languages and Cultures, University of Jena; Commission “Vanishing Languages and Cultural Heritage”, Austrian Academy of Sciences, Vienna și MA Andreea Pascaru – Vanishing Languages and Cultural Heritage (Academia de Științe), Viena.

 

„Piețele etnice” în spațiul urban modern. De la diversitate etnică la etno-business

Majoritatea produselor dintr-o piață dezvăluie datorită provenienței lor multe aspecte din cultura locală a unei regiuni. Prin aceasta ele sunt definite ca fiind ‘regionale’, la proveniența lor însă de multe ori atașându-se și termenul de ‘etnic’. Acestе denumiri nasc pretenția de originalitate și apartenență națională (‘pizza noastră italiană’, ‘baklavaua noastră turcească’), în timp ce alte asocieri etnice întâmpină dificultăți în a supraviețui pe piață (denumirea de „mâncarea grecească” este, spre exemplu, mult mai răspândită și cunoscută decât cea de „mâncare albaneză”).

Asocierea etnică nu se referă insă doar la anumite produse, ea putând caracteriza piețe întregi. Multe piețe urbane săptămânale sunt percepute ca fiind „etnice”, fie (a) pentru că produsele oferite sunt realizate în mod predominant de un anumit grup etnic, fie (b) pentru că vânzătorii aparțin unui grup etnic, fie (c) pentru că baza de clienți este formată în mod predominant din reprezentanții unui anumit grup etnic. Chiar și în epoca globalizării, acestea continuă să fie asociate cu o anumită etnie, deși, ca rezultat al asimilării și aculturației, importanța atributului de ‘etnic’ a scăzut drastic sau a dispărut cu desăvârșire.

Câteva exemple din întreaga lume ar fi:

  • Piața „La Cancha Quechua” din Cochabamba, Bolivia în care se vând produse cultivate și confecționate de către grupul indigen Quechua.
  • „Bazarele uigure” din Ürümqi și Kashgar (China) sunt preponderent dominate de uiguri. Politică a Chinei privind minoritățile a dus la scăderea în popularitate a acestui element etnic și a produselor aferente, piețele însă rămânând în continuare cunoscute ca ‘piețe uigure’.
  • În ciuda dominației arabe de astăzi, piața cartierului Mellah din Marrakesh (Maroc) continuă să fie cunoscută sub numele de „piața evreiască” și, tot în Maroc, în Inezgane, aproape de Agadir, găsim piețe cu specific berber.
  • Stara Čaršija din centrul vechi al orașului Skopje (Macedonia de Nord), este frecventată aproape exclusiv de albanezi iar până în prezent ea este vizitată foarte puțin de locuitorii creștini ai orașului.
  • Migrația modelează apariția unor cartiere etnice – și a piețelor ce le aparțin – în numeroase orașe – din întreaga lume, inclusiv China Towns din Nagasaki, San Francisco, New York, Vancouver, Calcutta, Amsterdam etc. De-a lungul anilor, multiplele piețe au fost supuse unor procese de asimilare și de îmbogățire, reușind adesea să păstreze specificul etnic. În orașe precum Paris, Berlin, Londra sau Viena piețele „turcești” sau cele „arabe” prezintă fenomene corespunzătoare de contact cultural.
  • Timp de secole, piețele de legume din București au fost dominate de vânzători bulgari pe care românii îi numeau ‘sârbi’. Clientela predominant românească a făcut însă ca bulgarii să dispară aproape cu desăvârșire din mediul negustoresc al capitalei României.

Problema specificului etnic atribuit piețelor ridică multe întrebări pentru conferința noastră:

  1. La ce facem referință prin termenul de „etnic” atunci când vorbim despre piețe și produse? Ce înseamnă „etnic” pentru orașele multiculturale și globalizate de astăzi?
  2. Cum sunt comercializate și folosite elementele etnice în procesele de management cultural și economic? Cum este utilizat elementul etnic în marcarea diferențelor culturale dintre grupuri?
  3. Vânzătorii vizează o anumită clientelă etnică? Dacă da, se schimbă strategia lor de vânzare pe parcurs?
  4. Care este impactul etichetării etnice asupra limbii dominante de pe piață (a) în interacțiunea dintre cumpărători și vânzători (b) în etichetarea magazinelor și a bunurilor?

Cadrul conturat conferă conferinței noastre un caracter interdisciplinar, cu abordări antropologice, cultural-istorice, etnografice și lingvistice. Vor avea prioritate prezentări bazate pe cercetări de teren recente legate de fenomenul piețelor etnice și în cadrul cărora sunt folosite diferite mijloace de comunicare.

 

Formular Înscriere Simpozion de Antropologie Urbană Ediția a VII-a 21-23 Octombrie 2022

Data limită: sâmbătă, 10 septembrie 2022

"*" indicates required fields

Tip Prezentare:*
Limba de prezentare:*
This field is for validation purposes and should be left unchanged.

Simpozionul de Antropologie Urbană

ediția a VI-a 4 noiembrie 2021

”Modernizare, urbanizare şi medicalizare în România sfârşitului de secol XIX şi perioada interbelică”

Cunoscând preocupările dumneavoastră, am fi onoraţi să participaţi la lucrările acestei manifestări ştiinţifice ce se vor desfășura în format fizic la Casa Filipescu-Cesianu, Calea Victoriei, nr. 151, sector 1, București, dacă evoluția situației sanitare o va permite, cu respectarea tuturor regulilor sanitare speciale în vederea prevenirii răspândirii SARS-CoV-2 sau on-line în cazul în care la data desfășurării vor fi în vigoare restricții suplimentare privind adunările publice în spații închise.

Prin tematica lansată pentru cea de-a VII-a ediție a Simpozionului de Antropologie Urbană ne propunem să răspundem la întrebarea cum s-a modernizat societatea românească prin implementarea standardelor medicale de-a lungul timpului. Vom pune accent atât pe identificarea instrumentelor de modernizare medicală (legislaţii, instituţii), cât şi a biografiei corpului medical, înţeleasă prin prisma unei elite profesionale care a gândit procesul de integrare a României în civilizaţia de tip occidental. Cercetarea impune o dublă recurență : de la nivelul practicii medicale propriu-zise la starea de spirit modernizatoare a epocii de mijloc de secol XIX şi început de secol XX.

Comunicarea susţinută în cadrul simpozionului va putea fi publicată în Journal of Urban Anthropology. Formularul de înscriere de mai jos va fi trimis până la data de 30 octombrie 2021. După confirmarea participării, vom reveni cu date suplimentare. Pentru alte informații vă rugăm să ne scrieți la următoarea adresă de e-mail: antropologie@muzeulbucurestiului.ro

În speranţa că veţi răspunde pozitiv, vă mulţumim!

Din partea Comitetului de organizare al Simpozionului de Antropologie Urbană,
Dr. Adrian Majuru – Manager General al Muzeului Municipiului București

***

***

Conferința Internațională de Antropologie Urbană

ediția a VI-a 13-14 noiembrie 2020

Spațiile publice:

locuri ale orașului, locuri ale memoriei

Stimate doamne, Stimați domni, Dragi prieteni,

Având în vedere evoluția pandemiei și restricțiile de călătorie, suntem nevoiți să amânam Conferința Internațională de Antropologie Urbană programată pentru 13-14 noiembrie 2020, ajunsă la cea- de VI-a ediție. Perioada luată în calcul pentru reprogramare în acest moment este 2-3 aprilie 2021, perioadă care coincide cu vacanța de primăvară a invitaților noștri de la Universitatea din Valladolid, Spania. Vom reveni însă cu un calendar concret, inclusiv pentru predarea lucrărilor în format scris în vederea publicării, în funcție de evoluția situației. Toate înscrierile acceptate rămân, desigur, valabile.

Vă mulțumim pentru interesul acordat, am fost plăcut surprinși de numărul mare de lucrări propuse, și vă asigurăm că această conferință va avea loc în cele mai bune condiții posibile.

Cu toată considerația,

Dr. Adrian Majuru

manager general al Muzeului Municipiului București

 

Dr. Cătălin D. Constantin

prodecan, Facultatea de Litere, Universitatea din București

coordonator al conferinței

 

 

Muzeul Municipiului București, Facultatea de Litere a Universității din București, Universitatea de Urbanism și Arhitectură „Ion Mincu” din București, România, Universitatea din Valladolid, Spania, Ambasada Spaniei în România anunță organizarea celei de-a șasea ediții a Conferinței Internaționale de Antropologie Urbană, cu tema Spații publice: locuri ale orașului, locuri ale memoriei, la București, în zile de 13 – 14 noiembrie 2020.

 

Un oraș poate fi citit așa cum citești o carte. Locul literelor e luat de clădiri, de structura de străzi, de semnele lăsate de timp pe construcții, de felul în care se perindă oamenii prin oraș și se mișcă vehiculele în spațiul urban. Orașele sunt un amestec de oameni și clădiri, iar relația dintre comunitate și spațiul construit e mai complicată decât pare la prima vedere. Oamenii construiesc clădirile, iar clădirile și spațiile dintre ele compun, în timp, orașele. Orașele, odată construite, capătă identitate, influențează decisiv felul de a fi, de a se purta, de a gândi al oamenilor care le locuiesc. Relația dintre o comunitate și spațiul ei are nuanțe multiple, stratificate, uneori de nebănuit la prima vedere.

 

Tema celei de-a VI-a ediții a Conferinței de Antropologie Urbană se construiește în jurul relațiilor dintre spațiile publice ale orașelor, oamenii care le traversează și comunitatea care le-a creat, într-o lectură antropologică.

 

În The City Assembled, Spiro Kostoff arată că, deși spațiul public este un concept destul de neclar, și că, deși foarte adesea este greu de trasat o limită fermă între public și privat, două aspecte ale vieții urbane susțin pertinența ideii de spațiu public. Traversăm orașul pentru a ne întâlni prietenii sau cunoscuții, afirmă S. Kostof, la banca din parc, în piața mare sau în fața catedralei. Dar toată lumea, adaugă el, are dreptul de a traversa sau întârzia în spațiile publice, așa că în acestea poți întâlni pe oricine, iar gesturile necunoscuților pot fi impredictibile. Spațiul public este, în primul rând, o scenă a vieții cotidiene, a familiarului și a ineditului în egală măsură, iar libertatea de acțiune, precum și dreptul de a rămâne inactiv în acest locuri țin intrinsec de caracterul lor de teritorii ale vieții cotidiene.

De cealaltă parte, spațiile publice sunt scene ale ritualurilor. Ele găzduiesc activități comunitare, foarte diferite între ele – de la concerte și festivaluri până la ceremonii religioase, celebrări istorice și politice sau, altădată, execuții publice. De aceea, spațiile publice poartă însemnele memoriei orașului. Felul în care sunt concepute, structurate, înfrumusețate cu monumente de for public, capabile să glorifice momente sau personaje ale istoriei locului, dă seama de acest caracter ritualic al spațiului public.

Realitate cu o geometrie fluctuantă, spațiul public este martorul continuităților și al rupturilor, al istoriei modelor și modelelor arhitecturale, conținând totodată imaginile volatile ale societăților care l-au creat sau l-au cunoscut într-o anumită secvență de timp. Ca în romanele lui Honoré de Balzac, care nu separă descrierile teritoriilor de cele ale comunităților care le dau contur, memoria locurilor este, în fapt, memoria celor care le-au luat în posesie la un moment dat. Iar jaloanele acestei memorii sunt monumentele, înțelese ca liant între generații, instrument de declanșare a fluxului amintirilor și artefact înălțat împotriva perisabilității lucrurilor. Coloanele, statuile și arcurile de triumf ale antichității sunt înlocuite în prezent cu alte tipuri de dispozitive, menite să facă prezentă absența, să readucă fragmente din ziua de ieri în cea de astăzi.

 

Spațiul public poate da naștere unei pletore de interpretări din domeniile cele mai diverse, de la istorie la arhitectură și urbanism, de la sociologie și antropologie urbană până la filosofie politică, geocritică sau științe ale comunicării.

 

Tema mare a conferinței va fi dezvoltată în patru axe, organizate în secțiuni diferite:

 

  1. Spații, locuri și discursuri publice. Piețe, străzi, parcuri, monumente de for public;
  2. Viața cotidiană a spațiilor publice;
  3. Spațiile publice și ritualurile;
  4. Textele despre oraș și orașele din texte.

 

Memoria, scria S. Freud în Civilizația și neajunsurile ei, este structurată ca un oraș. Exemplul pe care îl propune e Roma, pentru că Roma păstrează straturi diferite ale dezvoltării trecute. La un secol de Freud putem întoarce termenii comparației. Un oraș e ca memoria, conservă straturi diferite ale dezvoltării trecute, iar spațiile publice așază reflectorul, mai puternic sau mai discret, pe aceste vieți supraetajate ale orașului.

 

Calendar:

 

15 mai 2020 – termenul pentru predarea rezumatelor (max 4.000 de semne)

30 mai 2020 – comunicarea selecției

15 septembrie 2020 – termenul final pentru predarea lucrărilor (max 30.000 de semne)

 

Vă rugăm să trimiteți rezumatele și lucrările la adresa: antropologie@muzeulbucurestiului.ro.

Rezumatele pot fi în limbile engleză, spaniolă, franceză sau română.

Lucrările susținute vor fi publicate în Revista de Antropologie Urbană.

Prezentările vor avea loc în limbile engleză, spaniolă, franceză sau română.

 

Coordonator al Conferinței de Antropologie Urbană: conf. univ. dr. Cătălin D. Constantin

 

Comitetul de Organizare este alcătuit din:

Eliana Radu, Maria Sfrijan, Silvia Zamfir (Muzeul Municipiului București);

conf. univ. dr. Cristina Bogdan, conf. univ. dr. Alexandra Crăciun (Facultatea de Litere a Universității

din București);

prof. univ. dr. Augustin Ioan (Universitatea de Urbanism și Arhitectură „Ion Mincu” din București);

prof. univ. dr. Mercedes Cano Herrera (Universitatea din Valladolid).

 

Comitetul științific este alcătuit din:

  1. Adrian Majuru, dr. Dan Pîrvulescu, dr. Vasile Opriș (Muzeul Municipiului București);

prof. univ. dr. Mercedes Cano Herrera (Universitatea din Valladolid);

prof. univ. dr. Carmen Mușat, conf. univ. dr. Cristina Bogdan,

conf. univ. dr. Cătălin D. Constantin (Facultatea de Litere a Universității din București);

prof. univ. dr. Sorin Vasilescu (Universitatea de Urbanism și Arhitectură „Ion Mincu”);

prof. univ. dr. Doina Ruști, dr. Andreea Răsuceanu (membri invitați).

 

Conferința nu presupune taxă de participare.

Simpozion de Antropologie urbană

Ediția a cincea – 13, 14 iunie 2019, Bucureşti

După ieșirea din regimul comunist, România, asemenea celorlalte țări din lagărul socialist, a pornit pe drumul reoccidentalizării, al recuperării decalajelor multiple care o separau de Europa de Vest. Reconectarea la modelul economiei de piață și la cel politic al democrației liberale, la care s-a adăugat integrarea europeană, a adus transformări la nivel antropologic de care depind noi coduri comportamentale, noi forme culturale, și a creat o nouă identitate a citadinului. Transportul sau mobilitatea urbană este una dintre temele majore apărute în discursul public românesc de după 1989 și care rămâne, la 30 de ani de atunci, una dintre prioritățile așa-numitului „proiect de țară”. Transportul a fost asimilat atât dezvoltării economice (circulația forței de muncă, a capitalului și bunurilor), cât și turismului și petrecerii timpului liber, pe scurt, redimensionării universului urban la noile repere economico-societale și apartenenței la o hartă globală în mișcare.

Cum deceniile de după 1989 au însemnat revenirea politicului în societatea românească, de la decidenții politici se așteaptă strategii care să genereze dezvoltare și prosperitate economică. Creșterea ponderii transportului individual urban în comparație cu cel public din deceniile anterioare, invers proporțională cu starea căilor de comunicație, a făcut ca traficul să fie temă principală în articularea programelor și opțiunilor politice. Astfel, o primă convingere a percepției publice despre transport este dependența mobilității urbane de interesele politice. Reducerea politizării devine, astfel, un mod de a contracara interese ilegitime și de a miza pe beneficiile pe care le-ar aduce strategiile de dezvoltare.

O a doua modificare importantă a percepției publice în legătură cu mobilitatea urbană este reevaluarea statutului socio-economic al individului. Creșterea numărului de mijloace de transport personal, al autoturismelor, și creșterea calității lor este considerată un semn al nivelului de trai din ce în ce mai ridicat. Considerate de mulți mijlocul de transport hegemonic, autoturismul conduce la o revizuire a locului pe care îl ocupă mijloacele personale de transport alternative ca motocicleta, scuterul, mopedul, bicicleta, trotineta, rolele etc. precum și a locului pe care îl are transportul public.

Simpozionul de antropologie urbană organizat de Muzeul Municipiului București dedicat mobilității urbane își propune să observe, să analizeze și să tragă concluzii privitoare la transformările care au loc asupra cetățenilor, care le influențează valorile în funcție de timpul, confortul, ritmul unei zile petrecut într-un mijloc de deplasare. Cum marea problemă a cotidianului într-un oraș mare este aglomerația cu tot ceea ce implică ea, mobilitatea, în respectarea agendei personale zilnice, devine esențială. În principal, simpozionul își propune să formuleze concluzii pentru un transport urban încorporat în care atât mijloacele de transport tradițional, cât și cele alternative sau cu pondere importantă în viitorul apropiat să fie complementare și să funcționeze mai eficient decât până acum.

Simpozionul „Urban, Inc. Mobilitate și Transformări Antropologice” este organizat de Muzeul Municipiului București la Casa Filipescu-Cesianu în zilele de 13-14 iunie 2019. Toți cei care doresc să participe sunt invitați să trimită titlul contribuției, un rezumat al acesteia, o scurtă prezentare a autorului și instituția pe care o reprezintă. Board-ul științific al simpozionului va face selecția finală a propunerilor. Termenul-limită de trimitere este de 15 mai 2019, pe adresa relatii.publice@muzeulbucurestiului.ro, cu mențiunea la subject ”pentru simpozion”.

Simpozion de Antropologie urbană

Ediția a patra – 14, 15 iunie 2018, Bucureşti

Program:

Joi 14 iunie 2018, Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei nr. 151, București)

  • 16.00: Înregistrarea participanţilor / Registration
  • 17.00: „Antropologia urbanului ca avangardă metodologică”, Dr. Nicolae Panea, Universitatea din Craiova
  • 17:30: „Urbanizare și destin istoric: orașele românești și instituțiile medicale”, Dr. Octavian Buda, UMF Carol Davila

 

Vineri 15 iunie 2018, Muzeul „Dr. Nicolae Minovici” (Str. Dr. Nicolae Minovici nr. 1, București)

  • 10.00: Welcome coffee
  • 11.00: „Internetul și dinamica tribalizării în orașele de azi”, Dr. Ionuț Purica, Academia Română, Institutul de Prognoză Economică, București
  • 11.30: „Aspecte privind fenomenul second hand în România postdecembristă”, Dr. Sultana Avram, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane
  • 12.00: „Bucureștiul în izvoarele cartografice: hărțile expuse la Muzeul Vârstelor”, Tudor Mihăescu, Muzeograf, Muzeul Municipiului București
  • 12.30: „Bucureștii ce se duc – Bucureștii ce au fost. Centrul Cartierului Evreiesc (studiu de caz)”, Sorin Cleșiu, Muzeograf, Muzeul Municipiului București
  • 13.00: Pauză
  •  
  • 14.00: „Cimitirele urbane – loc de promenadă în oraș”, Silvia-Valentina Zamfir, Muzeograf, Muzeul Municipiului București
  • 14.30: „De la Catedrala Sf. Iosif la Cathedral Plaza: limita dintre spațiul sacru și cel laic în mediul urban”, Adrian Pogar, Universitatea din București, Facultatea de Litere, masterand
  • 15.00: „Dezvoltarea vieții urbane aromânești în Balcanii de Vest otomani – studiu de caz: Moscopole”, Dr. Vladimir Crețulescu, Muzeograf, Muzeul Municpiului București
  • 15.30: Images of Bulgarian National Revival Towns: Changes in Self-presentation, Iskren Velikov, Rousse Regional Museum of History, Bulgaria
  • 16.00: Încheierea Simpozionului de Antropologie Urbană / Closing of the Urban Anthropology Symposium

Simpozion de Antropologie urbană

Ediția a treia – 25-26 august 2017, Bucureşti

 

Tematică: Prognoza urbană: hărți în continuă mișcare

Muzeul Municipiului București, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” și Societatea Academică de Antropologie vă invită la cea de-a III-a ediție a Simpozionului de Antropologie Urbană, desfășurat în perioada 25 – 26 august 2017 la București.

Prin acest simpozion anual realizat în colaborare cu alte instituții, Muzeul Municipiului București își propune să pună la dispoziția specialiștilor o platformă de prezentare a ultimelor cercetări din domeniu, să faciliteze comunicarea antropologilor la nivel național și internațional și să problematizeze teme de actualitate referitoare la antropologia urbană, socială și medicală. Vor fi dezbătute subiecte variate, legate de evoluția instituțională, schimbări culturale și modificările percepției cetățenilor la nivelul națiunilor, factori de presiune asupra populației și impactul creșterii economice asupra dezvoltării umane.

Program:

Vineri, 25 august 2017, Grand Hotel Continental, Calea Victoriei nr. 56,

  • 9.30: Înscrierea participanților
  • 10.00: Deschiderea Simpozionului, Prof. Dr. Octavian Buda, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”
  • 10.30: „Azilul de bătrâni în România de azi, sau drumul de la abandonare la resemnare”, Dr. Sultana Avram, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
  • 11.00: Pauză
  • 11.30: „Cât de sănătoasă este apa potabilă din orașe?”, Dr. Emilia Tomescu, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
  • 12.00: „Modelul ecologic de evaluare a violenței la elevi – factori de presiune cu impact în sfera comportamentală”, Dr. Petru Sandu, Institutul Național de Sănătate Publică – Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj, Cluj – Napoca; Coautori: Dr. Ileana Maria Mireștean, Dr. Sorina Irimie, Psih. Ioana Beldean Galea, Dr. Anda Ioana Curta, Dr. Cosmina Samoilă
  • 12.30: „George Orwell: despre întâietate și prognoza datată a ultimului”, Dr. Viorella Manolache, Dr. Andrei Kozma, Societatea Academică de Antropologie
  • 13.00: Pauză
  • 14.00: „Spațiul urban și spațiul școlar. Despre distribuția spațială a școlilor în București”, Dr. Carol Căpiță, Facultatea de Istorie, Universitatea din București
  • 14.30: „Violența structurală în contextul mecanismelor contemporane de alocare a resurselor”, Drd. Alexandru Vasiliu, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București
  • 15.00: „Comportament colectiv într-un oraș modelat ca un reactor de agenți”, Dr. Ionuț Purica, Academia Română, Institutul de Prognoză Economică, București
  • 15.30: „Urbanizare și medicalizare: ipostaze ale modernizării”, Prof. Dr. Octavian Buda, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”
  • 16:00: Concluzii

Sâmbătă, 26 august 2017, Casa Filipescu-Cesianu, Calea Victoriei nr. 151

10.00-12.00:

  • Vizită la „Muzeul Vârstelor”, primul proiect expozițional al unui muzeu cu profil de antropologie urbană din România, urmată de o dezbatere asupra conceptului expozițional
  •  „Reconstituirea fizionomiei după un craniu istoric: Mihai Viteazul ”, Radu Panait;
  •  Prezentare a expoziției „Zeițe și șamani în credințele străvechi. Plastica antropo-zoomorfă – de la artă la identitate”, Theodor Ignat, curator.

Evenimentul este realizat sub atenta coordonare a unui Consiliu Științific alcătuit din: Prof. Dr. Alexandru Ispas, Director, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer”, Dr. Cristiana Glavce, cercetător științific gr. 1, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer”, Prof. Dr. Octavian Buda, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Dr. Andrei Kozma, Președinte, Societatea Academică de Antropologie și Dr. Mihai Constantinescu, Șef Secție Antropologie Socială și Urbană, Muzeul Municipiului București.

Comitetul de organizare din Muzeul Municipiului București: Dr. Adrian Majuru, Director, Dr. Dan Pîrvulescu, Director Adjunct, Dr. Lelioara Zamani, Șef Birou Istorie Bucureșteană, Dr. Theodor Ignat, Coordonator Secție Arheologie, Angelica Iacob, Șef Serviciu Relații Publice, Marketing, Proiecte Culturale și Horia-Ioan Iova, Muzeograf.

Simpozion de Antropologie urbană

Ediția a doua – 8 iulie 2016, Bucureşti

Tematică: Periferii culturale și spații globale

Muzeul Municipiului Bucureşti, „Friedrich Schiller” Universität Jena, Germania, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române, Le Centre d’histoire orale et récits numérisés din Montréal și L’Institut National de la recherche scientifique, Centre – Urbanisation Culture Société, Québec, Canada, Asociația pentru Antropologie Urbană şi Societatea Academică de Antropologie vă invită la a doua ediţie a Simpozionului de Antropologie urbană, desfăşurat la Bucureşti. Prezentările vor fi susținute în limba engleză.

Prin acest simpozion anual realizat în colaborare cu alte instituţii, Muzeul Municipiului Bucureşti îşi propune să pună la dispoziţia specialiştilor o platformă de prezentare a ultimelor cercetări din domeniu, să faciliteze comunicarea antropologilor la nivel naţional şi internaţional şi să problematizeze teme de actualitate referitoare la antropologia urbană, socială şi medicală.

Simpozionul de Antropologie urbană este moderat de Dr. Cătălin D. Constantin (Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, Catedra de Studii culturale. Etnologie) și se desfășoară pornind de la tematica specifică Periferii culturale și spații globale. Evenimentul este realizat sub atenta coordonare a unui Consiliu Știinţific alcătuit din: Dr. Cristiana Glavce, Director, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer”, Prof. Mag. Dr. Thede Kahl, „Friedrich Schiller” Universität Jena, Germania; Prof. Dr. Octavian Buda, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Dr. Andrei Kozma, Preşedinte, Societatea Academică de Antropologie şi Dr. Adrian Majuru, Director, Muzeul Municipiului Bucureşti.

Comitetul de Organizare al simpozionului este alcătuit din: Angelica Iacob, Șef Serviciu Relații Publice, Marketing, Proiecte Culturale, Dr. Lelioara Zamani, Șef Birou Istorie Bucureșteană, Dr. Dan Pîrvulescu, Șef Secție Istorie (Muzeul Municipiului Bucureşti) și Dr. Cătălin D. Constantin, Lector Univ., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, Catedra de Studii culturale. Etnologie.

Organizatori:

  • Muzeul Municipiului Bucureşti

  • „Friedrich Schiller” Universität Jena, Germania

  • Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române

  • Le Centre d’histoire orale et récits numérisés din Montréal

  • L’Institut National de la recherche scientifique, Centre – Urbanisation Culture Société, Québec

  • Asociația pentru Antropologie Urbană

  • Societatea Academică de Antropologie

 

Program (Grand Hotel Continental, Calea Victoriei nr. 56, București):

  • 9.00: Înscrierea participanților
  • 10.00: Cercetator-temă-participant – minorități lingvistice în dialog: maya, sefarzi, calmyci și băieși, Ioana NECHITI, University of Vienna, Institute for Romance Studies
  • 10.30: Mitul „întâlnirii”: dinamica puterii și inechități în poveștile spuse de poporul Innu din Nutashkuan, Aude MALTAIS-LANDRY, Concordia University Montreal, Centre for Oral History and Digital Storytelling
  • 11.00: Inovație socială indigenă: mobilizarea cunoaşterii dincolo de studiile academice, Ioana RADU, Institut de Recherche Scientifique – Centre Urbanisation Culture Société, Réseau DIALOG: Le réseau de recherche et de connaisances relatives aux peuples autochtones, Montreal
  • 11.30: Aborigen și diasporic: o predispoziție imposibilă? Când discursurile instituțiilor urbane aborigene iluminează dezbateri teoretice, Ioana COMAT, Institut de Recherche Scientifique – Centre Urbanisation Culture Société, Réseau DIALOG: Le réseau de recherche et de connaisances relatives aux peuples autochtones, Montreal
  • 12.00: Reducerea timpului de așteptare pentru o intervenție chirurgicală electivă, Alexandru POPP, University of Saskatchewan, Mechanical Engineering and Medical Imaging Departments
  • 12.30: Trăieşte şi lasă să trăiască! Spații alternative în România lui Ceauşescu, Ruxandra Iuliana PETRINCA, McGill University Montreal, History Department
  • 13.00: Pauză de cafea
  • 13.30: Casele Zoroastriste din Yazd, Iran, Drd. Hakim nia MOSTAFA, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”
  • 14.00: Caracteristicile geografice ale satului Kandovan și impactul acestora asupra stilului de viață al locuitorilor săi, Drd. Bahareh BATHAEI, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”
  • 14.30: Bucureştii în sistemele urbane cărora le aparţine ~ despre identitate şi prestigiu, centru şi periferie, local şi global, Conf. Dr. Arh. Victoria Marinela BERZA, Universitatea „Spiru Haret”, Facultatea de Arhitectură
  • 15.00: ‘Vin ca să plece cu mâinile goale’: Controlul reproducerii în România contemporană, Dr. Lorena ANTON, Universitatea din București, Facultatea de Litere
  • 15.30: Săracii din azilurile clujene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Prof. Univ. Dr. Șarolta SOLCAN, Universitatea din București, Facultatea de Istorie
  • 16.00: Rolul teatrului în definirea identităților sociale: Studiu asupra spectacolului de teatru „Sucre, venin et fleurs doranger” în contextul comunității marocane din cartierul Molenbeek-Saint-Jean, Bruxelles, Horia Ioan IOVA, Muzeul Municipiului București

Prezentări:

Cercetător-temă-participant - minorități lingvistice în dialog: maya, sefarzi, calmyci și băieși - Ioana NECHITI

Identitatea și profilul cercetătorului este parte esențială a cercetării empirice, iar perspectiva din care acesta observă fenomenele lingvistice poate influența rezultatele empirice tot atât de mult precum poate modifica și modul în care persoanele cercetate se raportează la subiectul studiului și la cercetător ca persoană (de Costa 2015:105). Începând cu anii 1960 suntem martorii unei dezbateri continue în privința raportului cercetător-participant în științele sociale. Tedlock (1991) atrage atenția asupra unei schimbări de perspectivă în ceea ce privește metoda observației participative și non-participative, constatând trecerea de la „observația detașată” înspre „observația reflexivă” pe care Davies (2008) o consideră ca fiind o „întoarcere înspre sine” sau un „proces de auto-referință”. Studiile empirice necesită, după cum a subliniat Paul  (1953: 441), „o implicarea emoțională”, care, în funcție de scopul cercetării, impune o acribioasă și conștientă gradație a implicării cercetătorului, deoarece această implicare poate schimba obiectul studiului (Labov 1972) la fel de mult cum practicile cercetării pot influența co-producția de date.

În această prelegere mă voi axa pe relația dintre cercetătorul de teren și comunitatea academică pe de o parte și comunitatea lingvistică pe de altă parte, dintr-o perspectivă contrastivă. O atenție deosebită va fi acordată dinamicii cercetător-participant cu observații privitoare la implicarea activă/pasivă, respectiv directă/indirectă a cercetătorului și la posibilele consecințe asupra comportamentului lingvistic al comunității cercetate. Mai mult, voi atrage atenția asupra diferitelor metode de colecționare a materialului lingvistic și raportului lor cu diferitele obiective empirice. Experiențele cercetării de teren în Guatemala (l. maya, itzá), Turcia (l. sefardă), Kalmâkia (l. kalmâkă), Ungaria și Grecia (l. băieșească) (sincronic) și impactul cercetătorului în aceste comunități vor fi prezentate contrastiv (sincron) și completate cu episoade de investigație diacronică la comunitățile de sefarzi din Balcani.

Scopul central este observarea comportamentului unei diversități de vorbitori de limbi și varietăți amenințate, a actorilor implicați în procesul de revitalizare a acestor vernaculare din diferite părți ale lumii și provocările pe care le întâmpină cercetătorul în studiul lingvistic contrastiv. Pentru ilustrarea acestor puncte se vor discuta următoarele întrebări: (1) ce parametri de cercetare sunt necesari și ce ”tipologie de lucru” trebuie întocmită în investigația lingvistică contrastivă la comunități lingvistice diferite din punct de vedere geografic, lingvistic, cultural, istoric, religios etc; (2) care este rolul cercetătorului de teren în relația dintre cerințele lumii academice și „nevoia de acțiune” a acestor societăți minoritare în scopul revitalizării limbii.

Prezenta contribuție va avea drept suport empiric date colecționate între anii 2010 și 2016 (studiu calitativ).

Ioana NECHITI,

University of Vienna, Institute for Romance Studies

Mitul „întâlnirii”: dinamica puterii și inechități în poveștile spuse de poporul Innu din Nutashkuan Aude MALTAIS-LANDRY

Problema „întâlnirii” este una crucială pentru istoria relațiilor dintre europeni și populațiile indigene din Quebec și din Canada. Adesea menționată ca fiind așa-numita relație „de la națiune la națiune”, întâlnirea este adesea plasată în centrul unei istorisiri naționale liniștitoare care subminează faptul că o adevărată „interculturalitate” nu a avut loc între europeni și popoarele indigene pe teritoriul Americii de Nord. Crearea Legii indiene de la sfârșitul secolului al XIX-lea a concretizat deposedarea popoarelor indigene de drepturile și pământurile lor, prin crearea, printre altele, a unor mici „rezervații indiene”, unde aceștia au trăit ca cetățeni de categoria a doua, izolați de orașele colonialiștilor.Pe parcursul acestui proiect de cercetare, ne-am propus să explorăm crearea acestor „rezervații indiene”, printr-un proiect de istorie orală cu comunitatea Innu din Nutashkuan, o populație indigenă din Quebec care s-a stabilit în rezervația proprie în 1950. Interviurile au fost realizate cu membri ai comunității și au făcut referire la diverse întâlniri în istoria lor recentă. Unul dintre interviuri relatează o întâlnire între căpetenia Band și un reprezentant al Nevoilor Indiene, în cadrul căreia a fost ales un sit pentru viitoarea rezervație, deposedând efectiv comunitatea de teritoriul său indigen, fără înțelegerea deplină și consimțământul comunității. Alte povestiri relatează întâlniri între comunitatea Innu și sătenii din învecinatul Natashquan, desfășurate în anumite locații precum în magazin sau în biserică, expunând un rasism latent, adesea negat în zilele de astăzi de către unii săteni.În cazul în care se admite în general că relațiile dintre cele două comunități au fost adesea marcate de ajutorul reciproc, poveștile pe care participanții le-au spus, desfășurându-se în locuri specifice din satul Nutashkuan și teritoriul aferent, evocă în cea mai mare parte o tensiune periodică între cele două grupuri. Complicând mitologia „întâlnirii”, poveștile spuse de Innu din Nutashkuan vorbesc în mare parte despre importanța abordării subiectului inechității relațiilor din trecut și din prezent, înainte de a porni spre o reconciliere adevărată între populațiile indigene şi cele non-indigene în Quebec și Canada.

Aude MALTAIS-LANDRY,

Concordia University Montreal,

Centre for Oral History and Digital Storytelling

Inovație socială indigenă: mobilizarea cunoașterii dincolo de studiile academice Ioana RADU

Autohtonii (sau cum se numeau în trecut, indienii) din Canada și din lume au fost, de câteva secole, cea mai cercetată populație de pe planetă. Multe din aceste lucrări, începând cu secolul al XVII-lea, au fost întrebuințate de imperiile colonizatoare pentru a ocupa spațiile fizice și sociale ale populațiilor autohtone. Mobilizarea politică a autohtonilor din anii 1970 a dat naștere unei noi paradigme de cercetare în parteneriat cu comunitățile locale. Prezentarea se va concentra pe rezultatele unui proiect de istorie orală în Cree Nation of Chisasibi (o mică localitate de autohtoni în nordul Quebecului, Canada), care a explorat legăturile dintre autonomie și prosperitate (wellbeing) în contexte autohtone. Împreună cu teoriile de decolonizare și studiile critice, teoria și practica istoriei orale au fost utilizate în dezvoltarea parteneriatului de cercetare cu comunitatea care a aplicat în mod concret conceptele de autoritate de partajare și dialog intersubiectiv în definirea unei paradigme de cercetare indigenistă.

Voi prezenta aspectul de cercetare-creare a proiectului, care include un site web, www.chisasibi-healing.ca, și un film documentar de scurt metraj (35 min) pentru a arăta modul în care cunoștințele academice pot fi mobilizate pentru a sprijini prioritățile comunității participante, precum și aspecte de justiție socială și reconciliere în Canada. În primă instanță, punând persoanele intervievate într-o conversație, proiectul își propune să descopere aspecte de vindecare potențial dificile și să ofere o reflecție asupra autonomiei locale polisemantice a  decolonizării. În al doilea rând, prin prezentarea unei discuții teoretice multidisciplinare a principalelor teme de cercetare, site-ul are ca scop conștientizarea publicului non-autohton asupra decolonizării și promovarea inovării sociale locale a autohtonilor.

Ioana RADU,

Institut de Recherche Scientifique – Centre Urbanisation Culture Société,

Réseau DIALOG:

Le réseau de recherche et de connaisances relatives aux peuples autochtones, Montreal

Aborigen și diasporic: o predispoziție imposibilă? Când discursurile instituțiilor urbane aborigene iluminează dezbateri teoretice - Ioana COMAT

Odată cu aplicarea Legii indiene (o lege adoptată în Canada în 1876, care controlează cetățenia și administrația publică a aborigenilor), relația colonială dintre popoarele aborigene și guvernul federal a condus la sacralizarea rezervației ca mediu natural indian. Bazat pe afirmația că identitatea aborigenă este direct asociată cu ruralitatea, prezența urbană prin urmare implică un fenomen de migrație rurală și o dizolvare culturală necesară în societatea gazdă. Cu toate acestea, în prezent orașul joacă un rol major, ca un hub pentru mai multe Prime Nații, care altfel ar rămâne excluse. Ca o dimensiune importantă a modernității aborigene, ascensiunea unei societăți urbane nu numai că înseamnă ocuparea unui loc „nou”,  ci și redefinirea teritoriilor contemporane autohtone prin impunerea unei organizații mai reticulare, ce include legăturile între orașe și rezervații.

În acest context, ideea diasporei este folosită de rețeaua Centrului de Prietenie Nativă din Quebec (Canada) pentru reconsiderarea locului acestora în societatea civilă aborigenă și non-aborigenă. Cu toate că această utilizare retorică se bazează pe spațialitatea concretă a indivizilor, ea ridică unele probleme teoretice și ontologice care ar putea alimenta domeniul de studiu al diasporei. James Clifford subliniază: care este legitimitatea acestei analogii, atunci când aceasta este proclamată de cei ce par să se potrivească exact arhetipului populației locale, cei care au fost „acolo înainte de toți ceilalți”? Prezentarea va discuta problemele ridicate de această paralelă geografică în contextul circularității cunoștințelor sociale și a globalizării din timpuri recente.

Ioana COMAT,

Institut de Recherche Scientifique – Centre Urbanisation Culture Société,

Réseau DIALOG:

Le réseau de recherche et de connaisances relatives aux peuples autochtones, Montreal

Reducerea timpului de așteptare pentru o intervenție chirurgicală electivă - Alexandru POPP

În prezent, poziționarea pacienților pe listele de așteptare pentru chirurgiile elective se realizează printr-o abordare descentralizată, implicând un set complex de interacțiuni între capacitățile spitalului și cererile pacienților din Quebec, Canada.

Scopul principal al acestei cercetări este de a determina dacă un sistem centralizat vs. sistemul descentralizat de organizare actual este benefic pentru pacienți, în așa fel încât prioritatea pe listele de așteptare ale pacienților este actualizată astfel încât să reflecte durata de timp pe care au așteptat-o. Studiul actual combină simulări computerizate, aspecte cantitative și interviuri, aspecte calitative care ajută la înțelegerea și interpretarea rezultatelor simulate. Rezultatele calitative și cantitative sunt triangulate, cu scopul de a oferi o analiză a rezultatelor cât mai bună și mai completă.

Partea calitativă a acestei examinări, făcută pe baza diferitelor opinii din literatura de specialitate, precum și pe baza a 12 interviuri realizate cu personalul spitalului, are ca scop înțelegerea mediului, dar și tipul presiunilor angajaților spitalului în procedurile acestora de a crea programul intervențiilor chirurgicale elective. Rezultatele arată că diferite unități chirurgicale din cadrul aceluiași spital au metode diferite de planificare a intervențiilor chirurgicale.

Analiza cantitativă se bazează pe simularea unei metode de planificare centralizate a intervențiilor de planificare a chirurgiilor elective pentru cinci unități chirurgicale diferite, în scopul de a oferi perspective diverse vis-a-vis de metoda actuală de planificare descentralizată. Diferențele dintre abordări sunt furnizate în scopul de a obține cea mai bună metodă care minimizează timpul de așteptare pentru intervenția chirurgicală electivă, luând în considerare anumiți factori.

Rezultatele simulării arată că centralizarea este benefică pentru anumite unități chirurgicale și pentru anumiți indicatori, dar și descentralizarea este benefică pentru alte unități și / sau indicatori. Cu toate acestea, nu există o concluzie generală definitivă potrivit căreia centralizarea este mai bună decât descentralizarea sau vice-versa.

Alexandru POPP

University of Saskatchewan,

Mechanical Engineering and Medical Imaging Departments

Trăieşte şi lasă să trăiască! Spații alternative în România lui Ceauşescu - Ruxandra Iuliana PETRINCA

Țărmurile Mării Negre au servit drept locație pentru o serie amplă de activități nonconformiste. Pe parcursul ultimelor două decenii de guvernare comunistă, satele 2 Mai și Vama Veche au devenit un brand al mediului cultural românesc, oaze de libertate individuală, spații alternative, sau scurte momente de răgaz într-o epocă în care societatea civilă era altfel sufocată. Această prezentare explorează istoria și transformarea socială a comunităților de frontieră de la Marea Neagră, 2 Mai și Vama Veche, punând accent pe cultură alternativă care s-a dezvoltat acolo, în anii șaizeci și a atins apogeul în anii optzeci. Aici, restricțiilor impuse de regim asupra libertăților individuale li s-a răspuns printr-o gamă largă de activități restricționate sau chiar interzise: nudism, yoga, recitaluri folk, discuții pe diferite teme politice, sociale sau culturale, or schimburi de cărți cenzurate. În ciuda limitărilor impuse de existența Cortinei de Fier, influențele occidentale au pătruns în România, iar în comunitățile din 2 Mai și Vama Veche s-a dezvoltat un fenomen social, o contracultură imitând mișcarea americană hippie. A fost o expresie a unui anumit tip de sociabilitate, o subcultura elitistă, deschisă tuturor celor care s-au bucurat de muzică lui Leonard Cohen sau Elvis Presley, un „hippie a la roumaine”. În mod ironic, acest micro-univers a fost parțial populat de ideologii ale partidului. Prin urmare, controverse asupra identității culturale ale acestor situri emblematice, componenta lor socială, precum și natura activităților care au avut loc persistă și astăzi în presa românească.

Studiul localităților 2 Mai și Vama Veche ca situri de comportament alternativ, tolerate dar nu pe deplin controlate de regimul comunist, sugerează că indivizii au interacționat unii cu alții și cu autoritățile statului în moduri diferite față de interacțiunile lor în alte spații sau localități. Pentru a parafraza o binecunoscută remarcă a istoricului L.P. Hartley, „trecutul este o țară străină”, se poate spune că disidența a fost o altă localitate pentru cei care au ales să-și petreacă vacanțele în 2 Mai și Vama Veche.

Ruxandra Iuliana PETRINCA,

McGill University Montreal, History Department

Casele Zoroastriste din Yazd, Iran Drd. Hakim nia MOSTAFA

Arhitectura tradițională iraniană ocupă un loc de importanță deosebită în arhitectura mondială. Arhitectura iraniană s-a dezvoltat de-a lungul mileniilor în strânsă legătură cu religia. Multe clădiri tradiționale și vernaculare din Iran arată că arhitecții au fost foarte iscusiți în armonizarea religiei Iranului cu arhitectura sa. Această prezentare va explica felul în care religiile iraniene (zoroastriană și islamică) influențează arhitectura, iar elementul central va fi modul de manifestare a acestor influențe asupra arhitecturii iraniene. Aceasta va fi analizată în vederea demonstrării modului în care arhitectura a fost armonizată cu religia și ideologia iraniană. Prezentarea va sublinia diferențele dintre casele zoroastriene și casele vecine din Yazd, Iran.

Drd. Hakim nia MOSTAFA,

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”

Caracteristicile geografice ale satului Kandovan și impactul acestora asupra stilului de viață al locuitorilor săi Drd. Bahareh BATHAEI

Kandovan este un sat din districtul rural Sahand, în districtul central al județului Osku, Provincia Azerbaijanului de Est, Iran. Acest sat este un exemplu al locuințelor săpate de om în stâncă şi care sunt încă locuite. Locuințele troglodite, săpate în interiorul rocilor vulcanice, similare cu locuințele din regiunea turcă a Capadociei, sunt numite local „Karaan”. Locuințele Karaan au fost făcute în Laharele (mâl vulcanic) Muntelui Sahand. Forma conică a caselor este rezultatul fluxului Laharelor, constând în piatră ponce poroasă, rotunjită sau ascuțită, împreună cu alte particule vulcanice care au fost poziționate într-o matrice de acid gri. După erupția Sahand-ului aceste materiale s-au deplasat în mod natural și au format rocile Kandovan. În jurul satului grosimea acestei formațiuni de rocă depăşeşte100 m și, în timp, datorită eroziunii cauzate de apă, s-au format stânci în formă de con. La recensământul din 2006, populația satului a fost înregistrată ca numărând 601 de locuitori, în 168 de familii. În acest sat, casele nu sunt construite pe un munte, ci într-un munte. Un alt aspect interesant este faptul că roca este un material eficient energetic, păstrând climatul rece în interiorul locuințelor pe timpul verii și conservând căldura pe timpul iernii. Acesta este motivul pentru care majoritatea locuitorilor de aici nu folosesc instalații de încălzire sau de răcire a aerului.Arhitectura interesantă a acestui sat pare să sfideze toate regulile, și călătorii sunt, de obicei, fascinați de pantele sale incredibile și de căile sale întortocheate. Recent, un hotel inspirat de „stilul” satului Kandovan a fost construit. „Hotelul Rocky” are interioare frumoase din peșteri cu spații de locuit foarte confortabile. Ceea ce găsim interesant este că sunt necesare zece luni pentru ca patru persoane să sape o cameră.În această cercetare, factorii modului de viață uman și mediul fizic, precum și relațiile dintre cele două elemente, sunt studiate în mediul socio-economic. Este investigată influența geografiei asupra stilului de viață al locuitorilor.

Drd. Bahareh BATHAEI,

 Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”

Bucureștii în sistemele urbane cărora le aparține ~ despre identitate și prestigiu, centru și periferie, local și global - Conf. Dr. Arh. Victoria Marinela BERZA

Prezentarea surprinde probleme comune ale orașelor actuale și modul în care nivelele de atractivitate și de calitate a vieții sunt influențate de către disfuncționalitățile existente în rândul oricărei forțe directoare fundamentale a evoluției urbane. Teritoriile urbane și extravilane sunt ierarhizate – pentru integrare globală, unele teritorii au o importanță locală și pe termen scurt, altele o importanță strategică; poziția lor ierarhică este determinată de caracteristici de sintaxă urbană, de trăsături ale subsistemelor componente, antropice și naturale; nivelul de integrare globală este determinat de calitatea nivelelor de conectivitate și accesibilitate la microscară, mezoscară și macroscară. Bucureștiul deține un triplu rol în sistemele urbane cărora le aparține – cel de așezare umană, cel de metropolă europeană și cel de oraș-capitală europeană. Generațiile diferite de locuitori au nevoi diferite și sisteme de valori diferite; tinerii de astăzi trăiesc în orașe structurate de către generațiile vârstnice și caută să-și creeze un cadru de viață compatibil cu propriile lor nevoi; la rândul lor, aceștia vor ajunge bătrâni și vor vedea viața altfel decât acum ori decât generațiile tinere ce le vor urma. Coagularea unor soluții compatibile la problemele generațiilor actuale și ale celor viitoare nu este posibilă decât prin flexibilitate și adaptare permanentă, prin armonizarea permanentă a sistemelor de valori. În dezvoltarea urbană trebuie să primeze principiul sustenabilității – iar dintre resursele de dezvoltare implicate, un rol esențial pentru gradul de atractivitate a unui teritoriu îl joacă resursele ce oferă identitate unui loc, și anume, cele culturale și resursele de prestigiu. Prezentarea oferă un cadru generos de înțelegere a relațiilor de interdependență dintre componentele teritoriilor urbane, dar și direcții de intervenție întru ameliorarea și înlăturarea disfuncționalităților în palierul de acțiune în care entitățile administrative își exercită autoritatea.

Conf. Dr. Arh. Victoria Marinela BERZA,

Universitatea „Spiru Haret”, Facultatea de Arhitectură

‘Vin ca să plece cu mâinile goale’: Controlul reproducerii în România contemporană - Dr. Lorena ANTON

Interzicerea avortului (1966-1989) în timpul regimului Ceauşescu este considerată una dintre cele mai represive politici ale reproducerii din secolul XX. Imediat după căderea regimului comunist, noul guvern al României a legalizat avortul la cerere. În ultima decadă, rata avortului este în continuare printre cele mai mari din Uniunea Europeană (potrivit Institutului Național de Statistică, 21.3 pentru 1000 femei în 2009, versus 44.6 în 1999 și 177.6 în 1990) și mortalitatea maternă datorată întreruperilor de sarcină performate în condiții non-sanitare, sau ilegale, nu a dispărut.

Plecând de la o etnografie de lungă durată asupra controlului reproducerii în România post- comunistă, în București și județul Prahova (2013-2017), comunicarea de față își propune să scoată în evidență modul în care trecutul pronatalist, ca și criza economică recentă, influențează negativ accesul la servicii de sănătatea reproducerii în România contemporană.

Mai este sănătatea femeii-mame un punct central pe agenda Statutului, sau a devenit un domeniu periferic? Cum s-a resemnatizat cultura avortului după anii 1990, și cum a fost ea reiterată prin discursuri oficiale și politici publice ? Care sunt limitele unei antropologii urbane a reproducerii, în România/Europa de azi?

Dr. Lorena ANTON,

Universitatea din București, Facultatea de Litere

Săracii din azilurile clujene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea - Prof. Univ. Dr. Șarolta SOLCAN

În Transilvania azilurile au fost prezente începând cu secolul al XIV-lea. Ele au fost înființate pe lângă orașe și au beneficiat de susținerea autorităților, dar și de donațiile unor persoane particulare. În jurul unor orașe erau chiar și două-trei asemenea instituții menite să ajute săracii, văduvele, bolnavii. În comunicarea de față urmărim reconstituirea vieții celor care și-au găsit ocrotire în cadrul a două din azilurile din Cluj, Sf. Elisabeta și Sf. Duh, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Sursele principale sunt registrele de socoteli ale celor două aziluri publicate recent de T.M. Marton, A. Flora și A. Mihaly.

În baza acestor surse putem cunoaște rolul azilului în viața orașului, dar și în viața celor care se retrăgeau între zidurile lor.

Prof. Univ. Dr. Șarolta SOLCAN,

Universitatea din București, Facultatea de Istorie

Rolul teatrului în definirea identităților sociale: Studiu asupra spectacolului de teatru „Sucre, venin et fleurs d’oranger” în contextul comunității marocane din cartierul Molenbeek-Saint-Jean, Bruxelles - Horia Ioan IOVA

Studiul prezentat, dezvoltat ca lucrare de disertație în cadrul Centrului de Excelență în Studiul Imaginii al Universității București, reprezintă o analiză a elementelor definitorii ale comunității marocane din cartierul bruxelez Molenbeek-Sain Jean, privite prin prisma performărilor culturale dezvoltate de către membrii acesteia. Încă dinainte de a căpăta eticheta de „capitală a terorismului european” în urma atentatelor recente din Paris și Bruxelles, cartierul, veche zonă industrială a orașului, se confrunta cu probleme sociale  alarmante cauzate de sărăcie, șomaj și caracterul său de enclavă culturală musulmană.

Secolul XXI aduce pentru societățile europene globalizante o realitate postcolonială și postnaționalistă, în cadrul căreia se cristalizează noi forme de relații  între identitate și alteritate și, odată cu ele, un nou subiect de studiu pentru antropologie, imigrantul, persoană ce trăiește într-o societate ale cărei elemente diferă semnificativ de cele ale propriei culturi.

Richard Schencer, cercetător în studii teatrale, afirma  într-un studiu despre identități culturale în context postmodernist: „culturile se manifestă în modul cel mai plenar și devin conștiente de ele însele în performări, ritualice sau teatrale.[…] Ne vom cunoaște mai bine intrând unii în performările celorlalți și învățându-le gramatica și vocabularul.”[1], sugerând astfel studiul performărilor ca posibil instrument al antropologiei.

Spectacolul teatral este definit drept unitate de analiză pentru elementele structurale și funcționale ale unei culturii, conform teoriei cercetătoarei Erika Fischer Lichte[2]. În viziunea acesteia, performările  culturale – ceremonii, concerte, spectacole etc – reprezintă recuperări  ale performărilor din viața cotidiană, separându-se de acestea doar prin faptul de a fi trecute prin procesul de dramatizare (punere în scenă). Astfel, ele conțin informație culturală cu valoare de eșantion pentru o comunitate anume.

Regizori de teatru social de secol XX, precum Augusto Boal sau Joan Littlewood au lucrat cu grupuri sociale marginale – minorități etnice, muncitori în fabrici, copii ai străzii –

punând bazele unui teatru al minorităților, destinat cunoașterii și auto-cunoașterii prin experiențe cultural-artistice de improvizație teatrală și joc scenic.

Spectacolul „Sucre, venin et fleurs d’oranger” este rezultatul unui atelier de improvizație teatrală ce a durat trei ani, la care au participat opt femei marocane din cartierul Molenbeek. Acesta spune, în context scenic, povestea a patru generații de imigranți și abordează teme actuale privitoare la viața comunităților marocane în Belgia: raporturile dintre minoritatea și cadrul general al societății, raporturile dintre bărbat și femeie și poziția islamiștilor magrebieni în raport cu islamiștii din Golf.

Cercetarea practică a lucrării este construită în jurul rolului social al imigranților marocani din comunitatea Molenbeek, a modului în care aceștia își transpun și interpretează rolul social din viața cotidiană într-un rol scenic și a percepției publicului asupra acestor performări culturale, în contextul unui cartier-periferie.

Horia Ioan IOVA,

Muzeul Municipiului București

[1]Richard Schecner, Performance studies in/for the 21st century”,  Anthropology and Humanism,  Vol 26. Nr 2., Department for Performance Studies, New York University, New York, pp 158-166, p. 163

[2] Erika Fisher-Lichte, The Routledge Introduction to Theatre and Performance Studies, Routledge, versiune digital, 2014,  p.164

 

Simpozion de Antropologie urbană

Prima ediţie – 15 iulie 2015, Bucureşti

Muzeul Municipiului Bucureşti, Centre for Medical Humanities – Oxford Brookes University, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române, Asociația pentru Antropologie Urbană, Societatea Academică de Antropologie şi Facultatea de Urbanism a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” a organizat prima ediţie a Simpozionului de Antropologie urbană, desfăşurat la Bucureşti în ziua de miercuri, 15 iulie 2015. Prin acest simpozion anual realizat în colaborare cu alte instituţii, Muzeul Municipiului Bucureşti îşi propune să pună la dispoziţia specialiştilor o platformă de prezentare a ultimelor cercetări din domeniu, să faciliteze comunicarea antropologilor la nivel naţional şi internaţional şi să problematizeze teme de actualitate referitoare la antropologia urbană, socială şi medicală. Simpozionul de Antropologie urbană face parte dintr-o serie de evenimente similare, pe diferite domenii, iniţiate de Muzeul Municipiului Bucureşti.

Amintim Conferinţa Imagine şi identitate vizuală în marketingul muzeal, organizată de Muzeul Municipiului Bucureşti şi Facultatea de Administraţie şi Afaceri, Universitatea Bucureşti în luna decembrie 2014, precum şi Simpozionul de arheologie, aflat la prima ediţie, desfăşurat în ziua de 26 iunie 2015 în colaborare cu Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa Olteniţa, Muzeul Regional de Istorie Ruse şi Muzeul de Istorie Turtucaia. Simpozionul de Antropologie urbană este realizat sub atenta coordonare a unui Consiliu Știinţific alcătuit din: Dr. Cristiana Glavce, Director, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer”, Academia Română, Dr. Marius Turda, Director, Centre for Medical Humanities, Oxford Brookes University, Dr. Andrei Kozma, Preşedinte, Societatea Academică de Antropologie şi Dr. Adrian Majuru, Director, Muzeul Municipiului Bucureşti.

Prezentări:

Investigarea a unor artefacte de piei umane tatuate utilizând metode analitice nedistructive - Maria-Mihaela MANEA, Cristina IONESCU, Liviu-Stefan CRACIUN

Conservarea şi protejarea patrimoniului cultural reprezintă astăzi una dintre preocupările majore ale comunităţii europene, cercetarea ştiinţifică prin metode avansate moderne de analiză fiind indispensabilă pentru cunoasterea şi valorificarea patrimoniului cultural naţional şi universal. Această cunoaştere este necesară pentru studii de provenienţa şi autentificare, pentru păstrarea, protejarea şi transmiterea patrimoniului cultural din generaţie în generaţie prin adoptarea unor tratamente de restaurare şi conservare sigure şi eficiente.

În lucrarea de faţă s-a urmărit investigarea unor mostre de piele umană tatuată de la subiecţi decedaţi la începutul secolului XX şi a unor mostre de piele de animal în scopul stabilirii condiţiilor optime de conservare. Investigarea probelor s-a realizat prin metode analitice nedistructive: spectroscopia de infrarosu (FTIR) si Raman (FT-Raman) si  microscopia de forţă atomică (AFM). Prin metodele de spectroscopie de vibraţie s-a caracterizat structura moleculara a pielii şi s-au identificat pigmentii utilizati în realizarea tatuajelor, iar prin microscopie de forţă atomică s-a investigat suprafeţa pielii la nivel nanometric si s-a urmărit obţinerea topografiei şi a rugozităţii suprafețelor.

Eugenism si deficientele istoriografiei romane actuale - Dr.Marius TURDA

Dupa 25 de ani de la caderea comunismului istoriografia romaneasca a facut progrese putine in ceea ce priveste reflexia critica asupre trecutului. La momentul actual oferta istoricilor romani oscileaza intre eseul istoric, superficial si usor provocativ (L. Boia) si meta-naratiunea nationalista (I. Scurtu). Desi noile generatii de istorici, atat in Romania cat si in strainatate, au incercat sa ofere interpretari critice, bazate pe o buna cunoastere a surselor si la zi cu metodologia si dezbaterile istoriografice ale momentului, foarte putini au reusit sa captiveze publicul larg din Romania. Folosind istoria putin cunoscuta a eugenismului romanesc doresc sa discut cateva din temele majore ale istoriei Romaniei din perioada 1918-1944, cum ar fi modernizarea si Romanizarea.

Dr. Marius Turda

mturda@brookes.ac.uk

Semana Santa la Valladolid - Dr.Cătălin D. Constantin

În timpul Săptămânii Mari, în întreaga Spanie au loc procesiuni ample, în care grupuri statuare reprezentând în general scene din viața lui Iisus sunt scoase din biserici și mănăstiri și purtate în ritm lent pe străzile orașelor, însoțite de mulțimi uriașe. Două regiuni excelează în realizarea acestor procesiuni.Andalusia, în sud, Castilla y Leon, în zona central-nordică a Spaniei. Dacă orașele din Andalusia atrag destui turiști în această perioadă, procesiunile din Castillia y Leon rămân prin excelență manifestări ale comunităților locale și doar întâmplător sunt prezenți vizitatori străini. Mai puțin colorate și zgomotoase decât cele din Andalusia, procesiunile din Castilla y Leon, sunt, pentru un antropolog, cu mult mai interesante. Conferința urmărește procesiunile și ritualurile care au loc, în timpul Semana Santa, la Valladolid, capitala provinciei Castilla y Leon. Orașul devine, timp de nouă zile, începând din Viernes de Dolores, vinerea de dinaintea Floriilor, și până în Duminica Paștelui, scena unui spectacol uriaș. Au loc peste 30 de procesiuni, numite pasos.Caz unic în Europa, Museo Nacional de Escultura pune an de an la dispoziția confreriilor laice din oraș, cele care realizează procesiunile, peste 100 de piese, unele dintre exponatele salecele mai valoroase, care încep să se plimbe prin oraș în văzul mulțimilor. Mănăstirile și confreriile au și ele în proprietate ansambluri statuare de lemn vechi, de mare valoare artistică, scoase, de asemenea, în văzul mulțimilor locale. 
Cea mai mare și mai elaborată dintre procesiuni are are loc în Plaza Mayor, în Vinerea Mare. Autorul conferinței a observat direct, pe parcursul a trei săptâmâni, în 2010, pregătirile și, apoi, desfășurarea propriu-zisă a procesiunilor de la Valladolid. 2010 a fost un an simbolic din acest punct de vedere, se împlineau fix 200 de ani de când procesiunea din Vinerea Mare fusese elaborată, într-un context special: orașul se găsea, pentru prima și singura dată în istoria lui, sub ocupație străină. Francezii lui Napoleon își fixaseră aici tabăra și ezitau între a interzice complet procesiunile sau a le grupa pe toate, așa cum s-a și întâmplat, într-o singură zi, pentru a controla mai ușor mulțimile. Deși născută în acest context constrângător, procesiunea din Vinerea Mare, apogeu și rezumat spectaculos al tuturor procesiunilor din Semana Santa de la Valladolid, a rezistat și a căpătat tradiție. Conferința analizează în mod special raportul dintre traseul procesiunilor și spațialitatea simbolică și sacră a orașului, relația laic-religios în desfășurarea procesiunilor, precum și amestecul absolut echivocdintre modern și arhaic din scenariul ritualic, așa cum se prezintă el astăzi.
Aspecte antropologice privind egalitatea de sanse in sanatate a copiiilor din Romania - Dr.Andrei Kozma, Dr.Ecaterina Stativa

Prezenta lucrare explorează modul în care condițiile socio-economice ale mediului în care trăiesc copiii  diferențiază realizarea dreptului la sănătate.

În ultimii 25 de ani, studiile privind starea de nutriție a  femeilor și al copiilor din Romania au evidențiat o polarizare progresivă  a șanselor la viață și sănătate a acestora, în funcție de condițiile mezologice de trai.

Aceste inegalități au fost geneate de antropomorfizarea diferențiată a mediului de trai, respectiv de o distribuție inegală a resurselor între mediul urban și rural. În consecință a crescut numărul de  persoane dezavantajate social care au un acces redus la servicii medicale preventive, curative sau de recuperare.

Concluzia la care au ajuns autorii, ne sugerează că dacă nu se intervine cât mai urgent în sensul micșorării diferențelor mezologice artificial create de om – prin politici de sănătate coerente interconectate și cu alte sectoare , precum educația – în timp, aceste fenomene vor crește în spirală povara socială.

Egalizarea șanselor la sănătate  și educație prin dispariția și/sau micșorarea disparităților dintre mediul urban și rural, de la vârste cât mai mici, reprezintă una din cele mai importante premize ale bunăstării și prosperității unei populații.

Podoabele în tablouri votive din București - Drd. Ioana Gabriela Duicu

Bucureştiul domnesc se constituie în această lucrare într-un subiect unic al unei atente observaţii a podoabelor din câteva tablouri votive ecleziastice, cu rolul de a ilustra spiritul medieval şi premodern, fără de care „modernitatea noastră între Europa şi Orient … ar fi probabil mai greu de imaginat”[1].

Prezenţa podoabelor în portretele acestor tablouri este una frecventă, ea constituind modalitatea prin care comanditarului îi erau etalate atributele rangului pe care-l deţinea sau îi marca identitatea etnică.

Dacă veşmântul din tablourile votive ale secolului al XVIII-lea este unul oarecum clasic, secolul al XIX-lea aduce un suflu nou, o diversificare atât a croiului, al elementelor componente, cât mai ales în repertoriul podoabelor. Intervenţia pictorilor face de fapt această deosebire majoră deoarece, chiar dacă respectă canoanele şi se ajută de izvoade, la fel ca şi zugravii ce păstrau tradiţia şcolii bizantine, tablourile votive capătă „libertatea” de exprimare a spiritului artistic şi astfel au putut să-şi etaleze întreaga pricepere, subliniată şi prin redările miniaturale ale detaliilor podoabelor.

Identificarea diversităţii, rolului şi calităţilor podoabelor, aşa cum vom încerca să le creionăm, reprezintă paşii care trebuie urmaţi în identificarea lor, predilecte vremurilor şi modelor dintr-un anumit moment al istoriei.

[1] Răzvan Theodorescu, Genezele unei spiritualităţi, în Grădina valahă, Bucureşti, 1999, format digital.

Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului “Cultura română şi modele culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate”, cofinanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finanţare nr. POSDRU/159/1.5/S/136077

Drd. Ioana Gabriela Duicu

ioanaduicu@yahoo.com

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

Zonele monoindustriale in regiunea Sud-Muntenia - Amalia Balescu

Localitatile monoindustrale sunt definite de o economie monospecializata, cu profil industrial, fiind asociate perioadei comuniste, cand multe dintre acestea depindeau de un singur agent economic. Dupa 1989, in urma restrangerii activitatilor industriale sau chiar inchiderii acestora, aceste localitati monoindustriale au fost afectate, in special pe plan socio-economic, unele dintre ele fiind declarate chiar zone defavorizate. Lucrarea își propune să studieze evoluția de natură socio-economică a acestor localități monoindustrile, gradul actual de dezvoltare și rolul economic pe care îl au acestea, în prezent, în vederea depistării unor tipuri de zone monoindustriale in special a celor defavorizate si a elementelor definitorii ale acestora. Studiul este încadrat în perioada 1930 – prezent, fiind analizate comparativ localitățile cu profil monoindustrial actual, la nivelul Regiunii Sud-Muntenia, și relațiile stabilite de acestea în cadrul regiunii. Aceasta lucrare, ce are un caracter interdisciplinar, implică parcurgerea mai multor etape, având la bază extragerea unor informații oferite de lucrări de specialitate din aria geografiei, economiei, istoriei, sociologiei și amenajării teritoriului. Totodată sunt folosite date statistice privind structura socio-economică a localităților monoindustriale, cele mai relevante în cadrul studiului fiind cele din anii recensămintelor și date obținute în urma vizitei pe teren, ce aveau în vedere găsirea unor soluții de revitalizare, specifice fiecărui oras monoindustrial în parte. Aceste cunoștiințe și informații sunt valorificate prin calcularea unor indicatori geografici, demografici, socio-economici variați, pentru înțelegerea relațiilor teritoriale locale și regionale și a identificării factorilor determinanți în apariția și dinamica zonelor monoindustriale. Cadrul conceptual al lucrării se referă la definirea funcției localitate monoindustrială, la clasificarea acestora și la stabilirea rolului pe care acestea îl au în teritoriu, din mai multe perspective analizate.

 

  Definirea și clasificarea orașelor localităților monoindustriale au la bază, în acest studiu, următorii indicatori: structura populației ocupate pe sectoare de activitate, ponderea populației ocupate în sectorul secundar, indicele de monospecializare (ponderea populației ocupate într-o singură ramură industrială). Al doilea capitol prezintă atât factorii geografici cât și factorii socio-economici ce au influențat apariția și dinamica orașelor monoindustriale în Regiunea Sud-Muntenia – resursele, politica de stat din perioada economiei centralizate, dar și cadrul legislativ actual al centrelor monoindustriale, aspecte demografice, forța de muncă, infrastructura tehnico-edilitară ș.a. Dinamica localităților monoindustriale, punctată în capitolul trei, s-a analizat pe baza a trei perioade reprezentative industriei, și anume: cea de dinaintea celui de-al doilea război mondial, perioada socialistă și cea a restructurării economice. În cel de-al patrulea capitol este efectuată o analiză globală a localităților monoindustriale în cadrul regiunii, fiind punctate particularitățile socio-demografice, economice, de accesibilitate, cadru natural, mediu, dar și morfologice ale acestora. Aceste analize au la bază date statistice din intervalul 2002 – 2011, cele mai reprezentative fiind din anii recensămintelor (2002 și 2011). Capitolul cinci prezintă criterii de determinare a unor zone monoindustriale, acestea având la bază rezultatele analizelor anterioare (capitolul 4), mai exact un punctaj oferit localitpților cu profil monoindustrial. Scopul final al acestui capitol este identificarea unor zone monoindustriale defavorizate, ce reprezintă o clasă aparte. Gradul de dezvoltare actual al zonelor monoindustriale din cadrul regiunii, este detaliat, prin prisma elementelor de potențial și al disfuncționalităților.

 

Amalia Balescu

amaliabalescu04@gmail.com

Scoala doctorala, Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”- Bucuresti

Transformări ale peisajului urban în perioada campaniilor electorale. Afișul – instrument de conștientizare socială sau agent de poluare estetică - Gabriel Stoiciu

Afișele, creații grafice multiplicate și difuzate în spațiul public cu scopul de a promova informații de larg interes sau având caracter comercial reprezintă o bogată sursă de cunoaștere atât a culturii cât și a epocii din care provin. Apariția mass-media și a multimedia pare să determine o diminuare a impactului pe care îl au afișele clasice realizate pe suport grafic. Cu toate acestea, atât datorită prețului, dar și unor importanți factori culturali, nu este încă de imaginat o campanie publicitară (electorală îndeosebi) fără difuzarea de afișe. Principalele componente ale afișului, imaginea statică și textul cu impact au, datorită simplității stimulului, o persistență sporită în reprezentările culturale individuale și colective.

A aduce în discuție afișul ca produs reprezentativ, înzestrat cu suficiente elemente pentru ne putea oferi un cadru interpretativ referitor la cultura de proveniența, nu reprezintă un demers nou, dar este cu siguranța unul puțin explorat, în special din perspectivă comparată. Campaniile electorale sunt marcate de adevărate întreceri în plan cantitativ în ceea ce privește afișajul. Dar aduc oare acestea și o îmbunătățire în plan calitativ în ceea ce privește peisajul urban?

Gabriel Stoiciu

gabriel.stoiciu@gmail.com

Institutul de Antropologie “Francisc Rainer” – Academia Romana

Între emblematic şi expresiv: grădina peisageră engleză ca instituţie culturală a secolului al XVIII-lea - Lect. dr. Dragoş Ivana,

Comunicarea de faţă propune o reinterpretare a grădinii peisagere engleze ca instituţie culturală sau, cu alte cuvinte, ca topos urban neoclasic. Analiza se concentrează pe o componentă estetică – teoria umanismului civic adoptată de Joshua Reynolds, care încadrează grădina peisageră în domeniul artei liberale – şi pe dimensiunea socio-politică – plasarea cetăţeanului în sfera republicii (res publica), pentru a evidenţia contribuţia pe care grădina engleză o aduce la fondarea Republicii Gustului înţeles ca reprezentare emblematicăşi expresivă a spiritului britanic în secolul al XVIII-lea.

Lect. dr. Dragoş Ivana,

dragosivana@yahoo.com

Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Cultura nationala, individul colectiv si orasul - Razvan Paraianu

Ideea de îmbunătățire a corpului națiunii implică existența unei individualități colective și nu o asociere a unor indivizi liberi. Această individualitate colectivă, sugerată de Emil Durkheim, devine tot mai prezentă în scrierile oamenilor de știință la începutul secolului al XX-lea. Dacă este să luăm în considerare însă numai lucrările științifice de medicină și igienă socială sau cele de antropologie și sociologie vom scăpa din vedere modul cum a luat viața acest individ colectiv care în cursul câtorva decenii dobândește treptat individualitate, profil, destin, voință, personalitate, caracter, originalitate, energie, înțelepciune, &c. Or, toate aceste atribute ale persoanei umane au fost împrumutate individului colectiv prin mijloace literare. Literații au fost aceia care prin limbajul lor figurativ au reușit să insufle viața precum Frankenstein creaturii sale monstruoase. 
În intervenția mea voi vorbi despre acest proces de creație a individului colectiv în literatura și publicistica începutului de secol XX dar și despre destinul ei în perioada comunistă, perioada în care națiunea și cultura socialistă au preluat și modificat acest individ colectiv în folosul noii orânduiri. Astăzi, după un sfert de secol de la prăbușirea regimului comunist, constatăm cu tristețe că nu a apărut încă o veritabilă alternativă la această cultură, drept pentru care multe din fenomenele culturale rămân încă obscure. Cultura națională rămâne mai departe o imagine simbolică a unei societăți monolitice în care elemente anonime anistorice și cu precădere rurale formează un amalgam refractar valorilor umaniste.

Razvan Paraianu

razvan.paraianu@gmail.com

Universitatea Tg.Mures

Organizatori: Muzeul Municipiului Bucureşti, Centre for Medical Humanities – Oxford Brookes University, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române, Asociația pentru Antropologie Urbană, Societatea Academică de Antropologie, Facultatea de Urbanism a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”

Sponsori: Grand Hotel Continental, Hanul Manuc

x

Folosim cookies pentru a vă oferi o cât mai bună experiență online. Prin exprimarea acordului, acceptați folosirea cookie-urilor conform cu Politica utilizării cookie-urilor.

Accept Nu sunt de acord Centru de Confidențialitate a Datelor Setări confidențialitate Află mai multe despre Politica utilizării cookie-urilor