Autor: Alexandra Rusu
Studierea sistematică a modei în antropologie a debutat la mijlocul anilor ’80 atunci când piesele de vestimentație și accesoriilor și-au adus aportul la cercetarea proceselor de transformare socială, culturală și istorică. Tot în această perioadă s-a înregistrat o unificare a perspectivelor anterioare, fragmentate, propuse de antropologi, istorici, sociologi și muzeografi. Sistemul modei cuprinde deopotrivă artefactele și etapele prin care acestea trec pe parcursul vieții lor materiale, sociale și simbolice (producție, distribuție, comercializare, însușire, aruncare și/sau reciclare), accentuând importanța contextelor multiple în care hainele circulă, preluând semnificații. Antropologia modei analizează aceste contexte și practicile diverse implicate în formularea unei espresii estetice dominante, evidențiind dialectica dintre societate și individ, între corp și materialitate.
În lucrarea „Fashion anthropology: challenging eurocentricity in fashion studies” Angela Jansen, urmărind să elimine din studiul antropologic al modei dihotomiile propuse de optica eurocentrică ia în considerare perspectivele antropologice interculturale, holistice și cele ale relativismului cultural și formulează o definiție cuprinzătoare a modei, aceea de „desirable dress”. „Haina dezirabilă” cuprinde toate formele vestimentare existente iar atractivitatea acesteia este bazată pe „o serie de valori, fie ele sociale, politice, nostalgice, exclusiviste, moderne, inovatoare, naționale, ale tinerilor, etc.” condițonate de contextul specific. Deoarece caracterul dezirabil este adesea greu de extras și analizat cercetătoarea propune metoda observației participative drept singura modalitate prin care putem delimita tipologiile de comportament. Cert este că pentru a exista modă, mulți oameni trebuie să facă același lucru sau să poarte același lucru, iar diseminarea trebuie să fie fluidă.
O altă caracteristica fundamentală a modei este dinamica, o mișcare perpetuă propice creativității, o continuă schimbare a gusturilor în diferite contexte istorice și culturale, influențată de evenimentele sociale și care, la rândul ei, poate modifica țesătura socială.
Domeniul de cercetare este la fel de vast ca și posibilele conexiuni între componentele sistemului: moda-componentă a culturii materiale, moda-strategie individuală și colectivă de autodefinire, moda-mijloc de sporire a eficacității și puterii, moda și consumul, moda și circuitele economice globale, etc.
Dintre aceste teme cea a construirii identității personale abordează valențele transformatoare ale modei și identifică rațiunile acceptării unei mode în detrimentul alteia: dorința de a fi acceptat într-un grup sau o comunitate, tendința spre imitare, nevoia de a se distinge, de afirmare, dorința de a comunica sau construirea unei aparențe. Moda, prin cadrul său riguros de simbolizare, se propune astfel drept un sistem de construire a identității sau a rezolvării problemelor de identitate, fiind uneori și un fenomen terapeutic.
Devenind parte din cultura de masă guvernată de principiul demodării planificate, moda „poartă greutatea producției” și, proiectează asupra individului această noutatea perpetuă, cu repercusiuni importante asupra construcției sinelui. Vorbind despre mitul modei, filozoful Umberto Galimberti precizează:
„Acolo unde o lume consacrată de obiecte și sentimente de durată este treptat schimbată cu o lume populată de imagini efemere, care se dizolvă cu aceeși viteză cu care apar, devine din ce în ce mai dificil să distingem între vis și realitate, între imaginație și date concrete.” Iar identitățile pot fi „îmbrăcate și aruncate precum ne-a învățat cultura modei.”
Această libertate iluzorie are potențialul de a dizolva reperele identității personale, într-o multitudine de manifestări estetice sau comportamentale adoptate fără medierea unui parcurs critic. Fenomenul se poate dovedi dezastruos mai ales în cultura tinerilor. „Neomaniei” îi putem contrapune un consum conștient, etic, integrat tendinței spre singularitate.
Text & foto: Alexandra Rusu
Bibliografie:
1.Maria Angela Jansen, Fashion anthropology: challenging eurocentricity in fashion studies, Fashion Tales 2015 Conference, 18-20 iunie, Milano, Italia. https://www.academia.edu/13162442/Fashion_Anthropology_Challenging_Eurocentricity_in_Fashion_Studies
2.Umberto Galimberti, I miti del nostro tempo, Feltrinelli, Milano, a 8-a ediție, 2019.
3.Intissar Bouaziz, Roy Toffoli, La tendance à la singularité de l’individu et son rôle dans les choix de consommation: une étude exploratoire, 2007, https://archipel.uqam.ca/1228/1/M10506.pdf
