Autor: Mădălina Manolache, muzeograf Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici, MM
Într-o zi de duminică, la 28 februarie 1932, profesorului Ștefan Minovici i-a fost oferită diploma de „doctor honoris causa” din partea Facultății de Farmacie din București. Acesta a vorbit publicului „vădit emoţionat”, după cum susțineau cronicarii evenimentului, amintind de „trecutul său legat de facultatea de farmacie, trecut de muncă grea şi de satisfacţii relativ puţine”.
Audiența și solemnitatea
Ceremonia a avut loc în amfiteatrul Facultăţii de Drept, reunind numeroase figuri ilustre ale vieții științifice bucureștene. Au fost prezenți, desigur, Mina şi Nicolae Minovici, fraţii sărbătoritului, cât și inginerul Dumitru Furnică Minovici, alături de personalul Universității și numeroși studenți și studente (Ilustrațiunea R
omână indică prezența a mii de studenţi de la toate facultăţile din Capitală) - aproape toţi, foşti elevi ai sărbătoritului. Primul ministru, N. Iorga, reprezentat de C. Kiriţescu, directorul învăţământului superior la aceea vreme, i-a transmis savantului cuvinte de prețuire: „Neputând fi de față la sărbătorirea unui iub
it coleg, a cărui operă înseamnă devotate silinți de o viață, vă rog a-i arăta cât prețuiesc lunga și spornica lui activitate”.
Decanul I. Vintilescu, fost elev al lui Șt. Minovici, i-a înmânat maestrului său diploma de „doctor honoris causa” și a ţinut o cuvântare omagială în care a realizat un istoric al învăţământului farmaceutic românesc. Pe lângă binecunoscutul aport în lumea medicinei, Davila pusese bazele unei Farmacii a Spitalului (1853) cât și pe acelea ale învățământului farmaceutic. Davila a introdus materii precum „exerciții de chimie asupra falsificării alimentelor și medicamentelor”, sau chimie agricolă și industrială! Împreună cu Hoffman, directorul grădinilor publice ale statului, Davila a realizat planurile Grădinii botanice, pentru instruirea elevilor în cultivarea plantelor medicinale cu care să fie aprovizionate farmaciile. Dr. Felix a continuat concepțiile întemeietorului…
În 1897, Ștefan Minovici a ocupat catedra de chimie analitică a Școlii superioare de farmacie, în urma unui concurs riguros, format din nu mai puțin de 10 probe. Cu Ștefan Minovici erau puse bazele științifice ale învățământului farmaceutic. Profesorul a organizat învăţământul farmaceutic, marele său merit fiind separarea Farmaciei de Facultatea de Medicină. Minovici a mai înființat lucrări practice de chimie analitică și a semnat numeroase tratate de chimie analitică, biologică, toxicologică şi organică. El a introdus doctoratul în farmacie, formând un număr însemnat de doctori cu teze aplicate la igienă, analiză minerală, sinteză organică și biologie.
Printr-o neobosită muncă, savantul a înfiinţat Asociaţia ştiinţifică a farmaciştilor din România și Societatea naţională de chimie, conducând buletinele ştiinţifice ale acestora. În 1926, a organizat Congresul internaţional de chimie la Bucureşti, prilej cu care a fost pusă temelia noii clădiri a Institutului român de chimie. Ne oprim aici, deocamdată, cu relatarea destinului măreț și înfăptuirilor personajului…
Discursul profesorului Ștefan Minovici – ce trebuie să fie farmacistul
Discursul său a fost un adevărat omagiu, bogat documentat, închinat farmaciei și oamenilor de știință din toate colțurile lumii, care au pus o temelie la templul domeniului. Studiind în Berlin, „capitala farmaciei”, în laboratorul lui Fischer, deși chimist de formație, Șt. Minovici declara că „în farmacist descopeream și pe chimistul și pe fizicianul și pe naturalistul și pe medicul, într-un cuvânt, pe enciclopedistul, pe homo scientiarum”. În țară, în lipsa serioasă a personalului medical, farmacistului îi revenea rolul de a răspândi informații privind medicina și igiena.
O altă sursă arată că „D. prof. Şt. Minovici şi-a încheiat cuvântarea, mulţumind, cu ochii în lacrimi şi abia putând să rostească cuvintele, celor ce l-au sărbătorit”: „… Scumpi colegi, vă exprim cele mai sincere mulțumiri pentru distincțiunea ce mi-acordați. Îmi place să văd într-ânsa acea legătură sufletească, acel simbol, că veți lucra mai departe la desăvârșirea culturii științifice a farmacistului român, tot cu aceleași intențiuni, ideal și zel, de care sufletul meu a fost atât de încercat în această privință”.
Celebrarea a continuat seara, la restaurantul Enescu, unde a fost organizat un banchet în cinstea activității de o viață a prof. dr. Ștefan Minovici.
Surse:
„Sărbătorirea d-lui profesor Ștefan Minovici”, Dimineața, 2 Martie 1932, p. 3.
„Şedinţa festivă de la Universitate”, Ilustrațiunea Română, 1932 p. 12.
Universitatea din București, Omagiu profesorului Ștefan Minovici cu prilejul decernării titlului de Doctor Honoris Causa, 1932, București, Tipografia Curții Regale F. GÖBL FII S.A., Regală 19.
Aurel Scurtu, „O sărbătorire spirituală la Universitatea din București”, Universul, martie 1932, p. 3.
Imagini din Ilustrațiunea Română și Omagiu…
