Autor: Oana Panait, muzeograf Muzeul Victor Babeș, Muzeul Municipiului București
Savantul Victor Babeș s-a implicat, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, în problemele stringente din Capitala Regatului României, probleme care erau foarte greu de rezolvat, întrucât în mentalul colectiv din țara noastră existau numeroase anacronisme, greu de surmontat. Cu toate aceste greutăți, Babeș a încercat să vină cu idei modernizatoare, idei care s-au dovedit viabile și după moartea savantului, după 1926. De-a lungul vieții, savantul a propus reforme, atât în ceea ce privește igiena și educația civică, conștient de rolul fundamental pe care-l juca în societate profilaxia, cât și alte sugestii inclusiv în domeniul educației. „Școala ideală”, cum numea Babeș propria concepție privind reforma învățământului din Regatul României, trebuia să se axeze, în viziunea profesorului Babeș, pe educația fizică și pe disciplinele cu adevărat importante pentru modelarea tinerilor, indiferent de specialitatea pe care o alegeau copiii mai târziu. Aceste idei moderne au fost privite, cel puțin la început, cu multă reticență de către o clasă politică care era refractară la schimbări majore. Babeș a intrat în conflict chiar cu ministrul Spiru Haret, deși relația cu Haret s-a îmbunătățit ulterior.
smart
Profesorul Victor Babeș dorea un învățământ care să fie mai puțin obositor pentru elevi – aceștia având prea multă materie de parcurs și chiar discipline anoste pe care nu le aplicau deloc, mai târziu, în viață – „școala ideală” punând accent, în concepția profesorului Babeș, pe obiecte de studiu cu adevărat importante pentru viitorii cetățeni formați de școala din Regat. Aceste idei se aplicau și învățământului universitar, profesorul Babeș predând patru decenii tinerilor aspiranți mediciniști de la Facultatea de Medicină din București „Carol Davila”. Babeș a format o școală de medicină în România, o adevărată „pepinieră” de nume, care se vor bucura de notorietate atât în România, cât și peste hotare.
De asemenea, Institutul de Patologie și Bacteriologie de pe cheiul Dâmboviței, care îi va purta numele savantului încă din 1925 – Institutul Prof. Dr. Victor Babeș din București – reprezenta o noutate în domeniul medicinei. La sfârșitul secolului XIX existau doar două Institute de acest gen – cel de la Paris condus de Louis Pasteur și unul la Odessa. Așadar, Institutul nostru din capitala Regatului României, Institutul condus de Victor Babeș, avea o reputație însemnată în toată lumea. La Institutul bucureștean, Victor Babeș a venit cu metoda sa de vaccin antirabic, fiind la concurență cu marele Pasteur. De altfel, Babeș este și astăzi considerat al doilea rabiolog după savantul Louis Pasteur. Victor Babeș a ales pentru toată viața Bucureștiul și România, Institutul condus de el până în 1926, anul în care se stingea din viață, reprezentând un reper deosebit de important pentru Capitală și pentru școala noastră de medicină.
Victor Babeș a fost preocupat de-a lungul vieții și de problema cercetării științifice a igienei mediului din țara noastră. La sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX Babeș vorbea despre igienizare, despre profilaxie și despre apa potabilă. În acest sens, împreună cu fratele său, Aurel Babeș (1853-1925), « chimistul rătăcit în medicină », a studiat, începând din 1888, apa de băut din capitală. Îngrijorat de indiferența politicienilor de atunci, Babeș nu ezita să recurgă la critici severe, critici care au fost remarcate de clasa politică. Victor Babeș a propus un sistem de epurare a apei care se opunea sistemului anacronic, învechit, ce folosea filtrele de nisip. Babeș a fost preocupat deopotrivă de apa potabilă din Galați, Brăila, Iași, și îndeosebi din Constanța, Giurgiu, Tulcea, Cernavodă. Dar, pentru savant, Bucureștiul conta cel mai mult…
smart
Putem spune că Victor Babeș a fost un vizionar și în această privință. La sfârșit de secol XIX, început de secol XX savantul român vorbea despre ozonificarea apei, un proces chimic care a început să prindă contur abia în secolul XX și chiar acum, în secolul nostru, XXI… Ozonificarea apei potabile era o idee cu adevărat revoluționară. Iată, așadar, ce spunea Babeș :” Trebuie abandonate aceste filtre insuficiente care nu rețin microbii. Numai ozonificarea apei a dat rezultate bune producându-se ozon prin electricitate care reduce și distruge materialele organice și anume microbii.”
Victor Babeș avea o gândire care deranja clasa politică a României de început de secol XX. El a susținut principiul etic potrivit căruia savanții trebuie să iasă din interiorul laboratoarelor pentru a se implica cât mai mult în societate. Primarul Capitalei, Pache Protopopescu – deși a fost perceput de opinia publică drept un primar capabil – s-a opus ideilor moderne propuse de Victor Babeș. Din această cauză, Babeș și Protopopescu au intrat în polemici aprinse. Ziarele din acea vreme surprind foarte bine pulsul unei societăți care era refractară la ideile moderne promovate de oamenii de știință, precum savantul Victor Babeș. Era foarte greu în epocă să schimbi mentalul colectiv anacronic cu timpurile. Victor Babeș avea o deschidere conceptuală largă, datorită educației sale europene. Oricum, cu toate greutățile – unele insurmontabile – savantul Victor Babeș a început modernizarea Bucureștiului, iar după moartea lui, după 1926, ideile savantului au fost puse, treptat, în practică.
Bibliografie: Octavian Buda, „Apa, canalizarea și modernizarea. Victor Babeș și sănătatea urbană a Bucureștilor”, Revista de Antropologie Urbană, nr. 3, 2014.
Sursă foto: Colecția Muzeului Victor Babeș
