Autor: Ionuț Alexandru Banu, muzeograf Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici / Muzeul Municipiului București
Profesorul dr. Gheorghe Marinescu a prezidat cea de-a treia secțiunea din cadrul Congresului de Antropologie organizat la București, în septembrie 1937. Acesta s-a născut la data de 28 februarie 1863, la București. Condițiile familiei erau modeste, rămas orfan de tată, mama îl îndeamnă către o carieră teologică, motiv pentru care s-a înscris la Seminarul Teologic. Urmează apoi Școala Politehnică și în același timp cursurile Facultății de Medicină avându-l profesor pe Victor Babeș.
Profesorul Marinescu a adus o reală contribuție la dezvoltarea neurologiei moderne. Principalele sale studii sunt: „Studii asupra evoluţiei şi involuţiei celulei nervoase”, studiu realizat în anul 1900, „Celula nervoasă”, în 1909, „Encefalita letargică” – 1920, „Reflexele condiţionate” în coautorat cu Arthur Kreindler – 1936.
Pentru activitățile sale a fost ales în anul 1906 membru al Academiei Române, trei ani mai tîrziu, în anul 1909 apare la Paris monografia „La Cellule Nerveuse”. În 1912 devine membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris. Activitatea sa de cercetare s-a desfășurat lângă personalități precum: Jean-Martin Charcot, Fulgence Raymond sau Carl Weigert.
În cadrul secțiunii prezidate de domnia sa la congresul de la București, au susținut lucrări: domnii Péhu, Noel şi Brochier cu o lucrare despre eritrobiatozele familiale şi rasiale. Penrose: „Vârsta mamei şi bolile congenitale”, iar alături de dr. Stroescu au susținut lucrarea cu titlul „Influenţa factorilor ereditari asupra ataşării cromozomilor”.
Mai amintim lucrarea dr. Roengen „Corelaţia dintre vârsta mamei şi sexul născutului”, tot profesorul Marinescu alături de dr. Ghe. Străescu au avut o comunicare despre „Contribuţiuni la studiul microgeniei, în legătură cu formaţia circumvoluţiunilor şi scizurilor cerebrale”. Într-un alt studiu, domniile lor au dezbătut intens problema gigantismului şi acromegaliei. Despre această problema au susținut că „aceasta interesează atât antropologia cât şi patologia. În adevăr ea e în legătură cu disarmonia creşterei taliei, şi a extremităţilor şi pune în discuţie rolul constelaţiei glandulare care prestează la aceste turburări de creştere. După cum se ştie, acromegalia se caracterizează prin hipertrofia excesivă a tot ce este extremitate (mâinele şi picioarele sunt crescute transversal), printr-un prognatism mai mult sau mai puţin mare şi prin o hipertrofie a hipofizei. Această hipertrofie glandulară a fost punctul de plecare al cercetărilor experimentale şi histologice făcute asupra acestei glande. În gigantism domină mai cu seamă creşterea în lungime a acestor extremităţi, fapt care se explică prin întârzierea osificărei cartilagelor de osificare”. Spre a înţelege deosebirile dintre acromegalie şi gigantism autorii au arătat că proprietăţile genelor, care au o acţiune asupra unui material specific existând astfel o explicaţie a deosebirilor somatopsihice care diferenţiază acromegalia de gigantism.
La finalul sesiunii de comunicări prof. dr. Gheorghe Marinescu a mulțumit participanților pentru aportul adus domeniului geneticii și eugeniei, afirmând: „Congresul de astăzi, a învederat necesitatea solidarităţii, pe deoparte a oamenilor de ştiintă, iar pe de altă parte a ştiinţelor, căci antropologia ea însăşi nu este decât sinteza chimiei fizice şi biologiei aplicată la om. Și dacă acea cugetare a lui Socrate, „cunoaşte-te pe tine însuţi” nu a devenit o realitate şi natura omului rămâne încă o enigmă, cauza este că pe de o parte structura omenească este un fel de labirint, iar omul nu are puterea de a-şi stăpâni ambiţiile şi pornirile. Totuşi, adevărul pătrunde, ştiinţa merge tot înainte. De aceea fac un apel călduros la toţi oamenii politici şi la guvernanţii noştri de a se cobori în mijlocul oamenilor de ştiinţă, căci coborându-se se ridică pe ei înşişi, iar titlul de a fi amic al ştiinţei, este un titlu de glorie care îi nobilează. Ştiinţa, este cea mai înaltă personificare a patriei, căci acea țară lasă o dâră luminoasă în istorie, care a lăsat urma nepieritoare în domeniul adevărului şi frumosului: iar progresele în ştiinţă se măsoară după sforţările pe cari le fac cercetătorii spre a găsi adevărul, lucru care depinde în mare parte de încurajarea pe care ei o primesc şi la care au dreptul de la oamenii politici şi de la guvernanţi. Ce bine ar fi dacă diferitele autorităţi ar trimite câte un observator competent spre a relata chestiunile în discutie ale societăţii noastre de ereditate şi eugenie, societate care urmăreşte un scop atât de nobil, ca perfecţionarea neamului prin selecţionarea elementelor riguroase din punct de vedere fizic, intelectual şi moral. S-ar crea astfel o mentalitate superioară, s-ar ridica starea economică, şi sanitară a ţăranului român şi s-ar reduce mortalitatea îngrozitoare de la sate”.
În fotografie:
- Dr. Gheorghe Marinescu, Mina Minovici, Constantin Parhon si alți colegi de breaslă, 1931.
- Dr. Gheorghe Marinescu, https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Marinescu
